La multi ani iubite MAME!

Mame sau viitoare mame, adolescente sau copile in fragenda pruncie, tot ce e femeiesc pe lumea asta, 

LA MULTI ANI!!!

Sa fiti iubite, sa iubiti, sa fiti respectate. Sa fiti fericite!

Motive de bucurie

Aici scriam ceva despre nepotul meu sturlubatic care sambata a ajuns acasa cu ai lui parinti. Mi-a fost un dor nebun de el. E la fel cum a plecat, singura deosebire ca s-a mai inaltat putin si vorbeste mai bine. E plin de energie, nu ti-ar sta doua secunde legate cuminte. Argint viu i se spune mai nou.

Dar are si cine sa-i tina hangu. De fiecare data cand se intalnesc ies scantei

Viitorul pescar

Si cel mai mare motiv de bucurie este cel de mai jos.

Zi minunata sa aveti!

LA MULTI ANI!

Azi e ziua mea, a domnului M, a mamei, a vecinei, a pisicii, a ta, a ta,  chiar si a ta cel cu sufletul impietrit. Azi e ziua noastra, a tuturor celor cu suflet de copil.

Azi e ziua copilului, ziua inocentei, a bucuriei, a veseliei. Nu stiu zau cata bucurie mai exista in sufletele noastre din cauza masurilor de austeritate propuse de piticul boc, dar macar pentru un minut, o ora sau cat poate fiecare sa uitam de toate cele rele si negative si sa fim voiosi, bucurosi si sa reaprindem flacara copilariei in sufletele noastre.

Si la o asa zi deosebita va dedic si urmatoarea melodie

Inainte si de Paste

Asadar si prin urmare sarbatoarea Sfanta a Pastelui s-a instalat cum se cuvine in casele si inimile tuturor. Fiecare a pus pe masa mancaruri care mai de care mai gustoase si mai aromate, mancaruri pregatite cu multa dragoste si pasiune. 

De joi am inceput si eu pregatirile propriu-zise, cand am vopsit ouale. Asa cum am spus, ouale mele urmau sa imbrace hainute festive. Nu sunt eu atat de priceputa si dibace in a croi hainute, dar am cumparat de la un ruscan din piata niste folii cu diverse imagini pentru oua.

 Oul dupa ce a fost vopsit se introduce in interior, se pune sa clocoteasca o olicioara cu apa. Cand apa clocoteste(asta e tot secretul, apa sa clocoteasca) se baga oul cu invelisul pe el si se lasa 2-3 secunde. Si gata.

 Si se scot pe un prosop sa se absoarba apa. Se pun in cofrag sa se racoreasca dupa care la rece cu ele.

 Dar vineri mi-au iesit perii prin caciula. A fost o zi de super foc continuu pentru mine. Le-am pregatit pe toate.

Am fiert de salata buf, cum zice buna mea. Am facut o invoiala cu mama, eu sa pregatesc salata beof, iar ea sa-mi fiarba drobul si sa mi-l dea prin masina de tocat, ca eu nu am inca. Si pentru ca stiam ca vom merge la bunei, am facut mai multa salata. Sa le duc si lor. Stiu ca le place nespus. E un deliciu suprem pentru ei.

Cat s-a fiert pentru salata mi-ampregatit ardeii pentru umplut. Si nu puteau fi fierti decat in oala de lut nesmaltuita. Au un gust aparte, deosebit. Insasi procedeul de ardere al oalei da un gust altfel mancarii gatite in ea.

 Cand m-am mai linistit putin m-am apucat de copt. Intai niste cornuri bicolore dupa reteta de aici . A fost comanda domnului M. Si-a dorit nespus. Sau o fi fost vreun test pentru mine sa vada daca stiu sa fac chiar orice cum i-am zis mai de mult. Si au iesit strasnic de bune.

 Elementul de noutate adus de mine, ca nah, se poate sa nu modific sau sa adaug eu ceva, e ca le-am tras in ciocolata. Cele cu partea de cacao deasupra in ciocolata alba, iar cele cu partea de vanilie desupra, in ciocolata neagra. Si le-am dat la frigider sa se intareasca ciocolata. Un deliciu.

Cand am terminat cu cornurile m-am apucat de pasca. Dupa doua zile de cautat retete una mai desucheata si mai impopotonata decat alta, am facut tot din capul meu. Si am framantat cam 1,4 kg-1,5 kg de faina. Sa fac suficiente pascute sa pot sa duc si buneilor, si alor mei, si soacrei, si sa avem si noi. Pana la ora 2.30 in noapte am stat sa coc. Am crezut ca inebunesc. 7 pasti mi-au iesit. Dar si oboseala a batut in ficat cu putere.

Am pregatit doua feluri de pasti: cu branza si stafide si cu ciocolata. Cea cu ciocolata a fost regina anu trecut, drept pentru care, am facut si anul acesta. 

Daca tot era 1,30 noapte si nu mai aveam ce face, m-a apucasem de caligrafie de acum. E ultima pasca si singura dintre cele cu branza care nu s-a pleostit. Celelalte la toate s-a desprins branza de coca. Si stiu de ce. Am primit un kkt de plic cu nu stiu ce fel de pulbere minune special pentru prajiturele cu branza, sa nu se crape branza. Doar instinctele mi-au spus sa fac cum stiu eu, dar cineva a fost mai puternic si si-a varat coada. Asta e. Oricum faptul e consumat de acum. Sunt foarte gustoase, dar putin neaspectuase.

 Si tot in creierii noptii, ca sa nu adorm si sa ard bunatate de pasca, am facut si o portie de taietei cu ou pentru ciorba de cocos. Asa s-a comandat de la nasu mare: ciorba de cocos cu taietei cu ou. S-a marcat sefu, da` se poate?

 Si la 2.30 punct am terminat totul. Ficatul cat casa poporului de mare de la oboseala, sleita de puteri, m-am sters cu un sfert de pachet de servetele umede ca zau nu mai aveam putere de dus si m-am cuibarit langa domnul M. Care orbecaind de somn s-a gasit sa ma si certe si sa ma mustruluiasca ca: "e ultima data cand te mai culci atat de tarziu. S-a-nteles?" "Da sefu, sa traiti. Dar acum lasa-ma sa dorm ca pe sapte sferturi deja dorm" :))

Ziua de sambata m-a gasit nitel sifonata, dormita doar 5 ore, trezita in urlete si tipete de scandal. Normal. E Pastele si nu trebuia sa lipseasca programul artisitic de wrestling. Mi-am savurat in cea mai deplina tihna cafeaua de dimineata sa pot lega doua maini sa termin treburile. Am pornit cuptorul unde s-au fiert, copt, fript pe rand ardeii, drobul si in final friptura. 

Iar seara am mers sa luam lumina. Desi de pe la 18 a tras o ploaie de ziceai ca nu se mai termina, vremea s-a potolit si ne-a ingaduit sa mergem la biserica. Nu mai fusesem de mult. Am mers la o biserica unde nu mai fusesem. Si am ramas muta de uimire. Traiam fiecare clipa ca si cand nu as mai fi vazut asemenea frumuseti. Totul era parca desprins de pe ecranele televizorului. O slujba ce m-a trecut prin fiecare ungher al sufletului, din cap pana in calcaie. Am trait totul la o intensitate maxima. 

Iar azi, dupa un mic dejun in doi, unde am pus din toate cate putin

am fost la parinti si la bunei. Dragii mei bunei. Ce s-au bucurat ca le-am umplut casa si prispa. A fost o zi extrem de calda. Se anuntasera 18 grade. Si am stat cu totii la soare precum puii scosi la incubator si ii dai la soare se sa intareasca. Si azi mi-am amintit de copilaria mea minunata si nu mai conteneam sa ii povestesc domnului M. De fapt cand spun copilarie, spun "la tara, la bunei", ca la oras nu prea aveam cu cine si mai ales cum sa fac atatea nazdravanii.

Si cum atunci cand te fura peisajul uiti ca ai 28 de ani, sot si parinti cu tine, public spectator din plin, si dai in mintea gainilor

Sau a pisicilor

Va rog nu deranjati. Sunt la ora de menaj

Iar eu stau sa fug

Curg viile

PRIMAVARA BUN VENIT!

Si nu se putea sa lipsesc chiar eu, actorul principal

 Cand nu te doare capu te legi totusi preventiv

Decorul face parte din peisaj.

Si petrecerile si ieselile par ca se tin lant. Maine mergem sa petrecem si la soacra, iar pe seara sa-l serbam pe fratiorul finei, pe Denis. Iar poimaine, ca tot am liber, ma petrec cu sotul meu. Sau cine stie ce va cadea de petrecanie.

PASTE FERICIT IN CONTINUARE!

Zi cu emotii!

Astazi pe langa ziua lui Marius a fost si debutul copiilor cu care am inceput un proiect minunat in vederea infiintarii unui ansamblu de dansuri populare. Unii dintre ei aveau emotii, altii nu. Dar eu, aveam furnici in stomac. Am incercat pe cat posibil sa nu le transmit din emotiile mele. Nu stiu cat am reusit.

Nu mi-am imaginat acest moment in nici intr-un fel. Am avut incredere in ei si in coregraful ce i-a pregatit, ca va iesi extraordinar de frumos. Si asa a si fost.

Azi ei au fost la inaltime. Au dat tot ce au avut mai bun din ei. S-au comportat ca niste profesionisti la inceput de drum. Sunt foarte mandra de ei. Mi-e inima plina de bucurie.

Am plans de emotie cat au evoluat. Incercat sa ma stapanesc, dar emotiile m-au coplesit. Au fost extraordinari.

Dragilor ma inclin in fata voastra. Va apreciez si sa stiti ca, chiar daca va mai cert uneori, eu va iubesc pe toti la fel. Imi sunteti ca niste frati mai mici. De asta va rog nu-mi mai spuneti "doamna" O sa am timp de domnit slava cerului.

Si ii multumesc si coregrafului, Verginel Solomon si dirijorului Valerica Pietraru. Si baietilor si fetelor de la ansamblul Trandafir de la Moldova care ne-au fost alaturi in tot acest timp. Si imi doresc nespus sa mergem mai departe cu acest proiect deosebit.

FELICITARI DRAGILOR!!!

Si AICI gasiti pozele de la debutul lor. Sunt si poze facute inainte.

 

Premiu

Am tot citit pe bloguri ca lumea primeste diverse premii. Premii simbolice.

Eiii, si eu am primit azi un premiu. Nu de la munca. Nu sunt eu angajata anului sa primesc asa ceva. Si oricum la noi bugetarii mai degraba sa ne ia, decat sa ne dea. Dar sa trecem peste.Cum va ziceam...azi am castigat un premiu. La televiziunea locala, dimineata s-a pus de un concurs, sponsorizat de un supermarket. Cadourile, caci erau 3, constau in cate o sampanie, un pachet promotional de cafea cu cesti, un Mos Craciun mare de ciocolata si un cozonacel. Toate aranjate frumos pe o tavita. Si pana sa plece la serviciu Max bolboroseste ceva, ca uite mai fac si astia un concurs sa prosteasca boboru. Il las sa plece cu bolboroseala la gura si ma infig direct in telefon. Da ce eu am raie capreasca de sa nu particip?? Sun o data, de doua ori, de trei ori...Hmmm, numai ocupat. Iote bre ca e treaza lumea dimineata la 7 si se mai si uita la tembelizor. Si mai incerc o data...Suna...Uraa!!!...Castig!!! Asta mi-a fost gandul in acel moment. (modestia isi spune cuvantul). Intru in direct, ma prezint civilizat, ca doar asa m-a invatat mama, raspund la intrebare, era prea simplu pentru mine . Hopa sa...Mai si raspund bine inca. Ma scrie pe un bilet si ma zvarle intr-un bol. Inchid si plec sa mananc. Si ca prin vis aud ca dupa acel telefon se face tragerea la sorti. Iau repede cana cu ceai si o sterg la televizor. Voiam sa ma aud acolo cum ma striga la castigatori

Se termina cu telefoanele si hai la tragere la sorti. Se extrage primul bilet, nu-s eu. Hmmm Dar in mintea mea imi zic ca mai sunt doua premii. Se extrage si al doilea bilet, iar ma omit. Beyyy, ce e cu voi?? Eu azi trebuie sa castig sa-i dau in bot lu Max, sa-i treaca de bolboroseala. Dar mai am nadejde ca mai e un premiu. Si ultimul bilet...IO   V-am zis eu ca o sa castig?? Bag la cap cum si de unde si pana cand pot sa-mi ridic premiul. Sun consortul sa-i zic, eram singura si nu avea cine ma felicita la ora aia atat de matinala Trebuia si eu bagata in zeama, pardon, seama

Sun iubitu si el ma ia direct "Stiu, stiu" Sa fiu al naibii da ce repede circula vestile in targul asta. Uite ce sot iubitor am, se uite la tembelizor si aude ca bunaciunea lui de acasa a castigat. Si mie deodata mi se infoaie penajul si incep a face precum un curcan. Asteptam felicitarile Numai ca el a continuat "Am uitat sa iau carnea pentru afumat" Eu uitasem complet de ea. Dar ma infoi ca un barzoi si ii spun ca nu de asta l-am sunat. L-am sunat sa-i zic ca am castigat la concursul la care el a bolborosit. Pana nu i-am pus premiul in brate, nu m-a crezut. A zis ca-l iau la misto.

Asta este premiul meu:

Hai iu iu iu

Azi sunt bine dispusa. Pleccccc!!!! Iu-hu-hu-hu. Cred ca pentru doua zile voi fi plecata. Sau o zi. Inca nu stiu exact.

Unde plec? La Baia Mare

Max pleaca in delegatie cu cumatru nostru. Si eu catelusu popii, de ce sa nu merg si eu ei?? Ca nu am fost in veci, de cand ma stiu la Baia Mare. Asa ca...am pus cerere de liber, invoit pentru 2 ore sa pregatesc ceva si iata-ma gata de drum.

Am emotii. De fiecare data cand plec undeva, unde nu am fost vreodata, am asa emotii. E senzatia aia ca ajungi in locuri noi. Abia astept sa vina sa ma ia. Cred ca va fi un drum frumos. Am facut deja traseele. Sa ne hotaram acum pe cere il vom urma.

Ma duc sa imi aranjez parul, ca nu ma primeste Baia Mare asa ciufulita Va pup si va imbratisez cu drag pe toti.

A venit!!!!

A venit!! A venit!!! Iu-hu-hu!!!!

A venit Mosu...Vai ce ma bucur. E aproape aceeasi bucurie ca cea de cand eram copila. Vai ce puerila pot fi. Mai am putin si chiar cred in existenta Mosului.

Ma bucur ca mi-au ramas in suflet si in inima asemenea bucurii infantile.

Nu conteaza ce a adus(un parfum mult dorit), conteaza gestul. Si un fruct sau o nuielusa de era, sau chiar o vorba buna, o mangaiere, la fel ma bucuram.
Dimineata la 5.20 cand am ajuns acasa. mi-am asezat ghetele si mai frumos, ca poate Mosu de atatea daruri ce a avut de impartit, poate ajunge mai tarzior la mine. Si  Max zambeste smechereste si imi spune ca simte el ca cineva a trecut pe la mine. Si da... in ghete era ceva.
L-am lasat sa isi imbrace pijamaua, caci trebuia sa dormim si noi, si intre timp a venit Mosul si la el. Si cand sa se bage in pat, il trimit sa verifice usa, ca parca am auzit eu ceva   Asemeni mie s-a bucurat si el. A multumit Mosului si a recunoscut ca a primit peste masura cuminteniei lui. Si m-a intrebat de nuielusa. Si i-am spus ca nuielusa nu a putut intra pe usa, de mare ce era. Dar sa stea linistit ca e si aia. Asemeni a doi copii, ne-am bucurat de aceasta sarbatoare minunata.

La voi a venit Mosul?

Vine Mos `calae

Ei dragilor cam asa reuseam eu sa spun in ajun de Mos Nicolae. Abia puteam sa vorbesc, dar ma bucuram nespus la auzul venirii lui. Imi lustruiam ghetele, chiar si papuceii de casa. Eram cuminte, mancam tot din farfurie, nu ca as fi fost un copil sclifosit la mancare. Am fost hranace de mica, drept dovada. Imi repetam poeziile invatate la gradi. Il asteptam pana adormeam. Iar dimineata....Oooo!!! Dimineata orbecaind de somn mergeam sa verific ghetutele. Si trezeam toata casa cu bucuria mea. Si ii anuntam pe toti ca a venit Mos `calae. Si incepeam a verifica cadourile. Si nu primeam doar cadouri, mai primeam si nuieluse.

Nu asa de impodobita si frumoasa ca aceasta, dar era. Si m-am bucurat si pentru ea.

Anii au trecut si bucuria din suflet a ramas panaacum. Chiar si acum, om matur, am asa emotii la venirea lui. Nu am cautat prin locuri piteti dupa cadouri, cum mai faceam prin tineretea mea. Vreau sa fie surpriza.

Imi voi face ghetulele si acum si le voi alinia asa frumos la geam. Sa ii vina mai la indemana Mosului sa imi lase darul. Si chiar de nu va fi un dar mare, nu ma astept la unul specataculos, ma voi bucura. Macar aceasta bucurie sa nu mi-o fure nimeni. SI cea a venirii lui Mos Caciun.

Asa ca dragilor, ghetutele curate, aliniate frumos si fiti pe faza. Nu se stie cand vine si nu il vedeti.