Cu nino-nino!

Din pacate aseara am ajuns iar la spital. Vechea problema, manuta stanga. Din joaca cu papusile a sarit si ea in sus fugindu-i mocheta de sub picioare si a aterizat pe burta. S-a sprijinit mai brusc in mana si atat a fost. Am consultat imediat garzile pe net si imbracarea. Era doctorul nostru preferat. Cu ce mergem? Nu cu masina personala. Toate experientele la spital cu masina personala se sfarsesc cu tone de nervi, injuraturi printre dinti si ore de asteptare. Venind cu masina persoanala, suferinta si plansul copilului nu reprezinta o urgenta. Asa ca am apelat numarul unic de urgenta, 112. Stam, discutam, explicam si sa asteptam venirea ambulantei. Nu am asteptat foarte mult, stam si departe de statia de ambulante, drumul este foarte rau, adevarate cratere existand in asfalt. Am avut parte de o asistenta draguta, amabila, care a inteles de ce am apelat la serviciile lor si nu am venit cu masina personala. 

Nu stiu cum se face, dar avem o bafta ceva de speriat, mereu dam de aceeasi asistenta atotstiutoare. Nu cheama medicul, indiferent de urgenta, pana nu tasteaza ea, litera cu litera, datele necesare pentru intocmirea fisei pacientului. Poti sa mori, sa crapi in acel moment, ea trebuie sa isi faca fisa intai si apoi cheama medicul.

Am tras aer in piept si am asteptat. Imediat a aparut nenea doftorul, ne-a vazut, a pus osciorul la loc si gata. Amabil, dragut, sociabil cu copii. Aaaa si fara sa astepte spaga. 

Speram sa nu mai ajungem atat de degraba la spital. Pana atunci va doresc de bine.