Zi tulburata

Febra mutarii ne-a cam tensionat mai mult decat ne asteptam. Diverse raspunsuri intarzie parca prea mult sa vina, starea de incertitudine ne face sa fim irascibili, drept pt care, in aer pluteste multa tensiune, nervi, irascibilitate. Noi cu ale noastre, copilul putin neglijat afectiv, iar consecintele nu au intarziat sa apara.

Dimineata, din senin, Mariuca a inceput sa se agite, sa arunce cu hainele pe unde nimerea, sa planga isteric, arunca suzi, buna si nedespartita ei prietena suzi, era aruncata cu atata naduh, de am zis, gata, pana aici i-a fost. Nu voia imbracata, nu la copilu, nu aia, nu cealalta. Sa o tin in brate sa se linisteasca, dar cine sunt eu? Ma lovea, cu putere chiar, nu voia sa ii vorbesc, nimic. Nu stiu cum am ajuns la cresa, nu a vurt sa ii dea pup nici lui tati, NIMIC. Nu voia imbracata cu fusta, care ea si-o alesese, nu cu papuci, ba la baie, nu la baie. Ma  striga si cand ajungeam la ea ma lovea, fugea de mine. Urat de tot!

Pentru prima data am stat si am ascultat pe la ferestre daca se linisteste. Incepea sa ma doara stomacul de suparare. Cum ma`sa am reusit sa o neglijez in asa hal incat sa o afecteze atat de tare? Vioam sa o iau de la cresa si sa ii dedic tot timpul meu ei. Dar oare ar fi ajutat?

Nu stiu. Sunt foarte bulversata azi. Nimic nu imi iese, ma gandesc mereu la ea, la cat de agitata si nervoasa era. 

Am sunat mai tarziu sa vad ce face. Se linistise, dar eu nu pot nici acum. Vreau sa fug la ea si o tin lipita de inima mea si sa nu-i mai dau drumul vreodata sa plece. Ma doare atat de rau inauntru.