De lunea

E luni, inceput de saptamana, nici iarba nu creste, nici eu nu am chef de nimic. Inca de aseara ma simt rau, incerc sa ma fac bine, nu prea imi iese, dar trebuie sa merg mai departe, sa fiu strong pentru mica-mare devoratoare de energie. 

Luna asta e luna plina pentru noi, ne pregatim cu mic cu mare de mare sarbatoare. Aniversarea primului anisor, taierea motului, ruperea turtei, deci veselie si chermez mare. Numai ca o sa amanam putin marea petrecere din motive multe si bine stiute:))

Si daca tot ma simt rau si nu am chef de nimic, daca nici de dormit nu pot, desi am mari restante la somn, am zis sa mai fac o vizita pe aici, sa va mai intreb de sanatate, cum stati cu dragostili? De ce doar luna martie e considerata luna femeii? Ce in septembrie nu pot sa fiu sarbatorita? Nu ca, daca as fi sarbatorita in fiecare zi mi-ar cadea greu la ficat :))) Va doriti ceva special de ziua internatioanala a femeii? Eu nu. Vreau sa ma fac bine pana atunci si sa ma dixtrez cat mai frumos si mai bine cu ai mei, adica Miru si Mihu, aka Max :))

Scriu fara noima si asta ma binedispune :)) cam ciudat, dar asta sunt eu.

Vreau sa vina primavara si vremea sa nu mai fie ciufaita. Vreau sa fie cald, sa iesim sa ne plimbam cat ne tin picioarele si cand obosim, sa stam 5 minute cat sa ne tragem sufletul si sa o luam iar din loc. Presimt o primavara si o vara plina de alergari si fugareli. Si la toamna tot asa vreau sa fie. Cine o sa alerge: io cu mandra mea si cand o putea si cu al nostru tata si sot :))

Aaaa, am uitat sa va spun ca Mariuca merge din ce in ce mai bine. Deja merge si singurica si pe distante mai mari. Va rog sa ma delectati. Un singur prag avem in toata casa si ala ne cam da batai de cap, dar daca are vreun mega interes il paseste de zici ca nici nu era acolo vreun obstacol. Exerseaza de zor si mersul de`a busilea. Putin mai diferit la noi, dar merge`asa!

O las sa exerseze din ce in ce mai des mancatul singura. E un deliciu, un act de mare satisfactie, dar si de maxima murdarie. Copilul sa fie fericit si implinit, masina sa spele hainele si mami sa le calce. Cearta cu bucatele. Scuzati finalul, dar deja era plictisita ca tot o filmam :)))

Gata, va las ca trebuie sa pregatesc o cina copioasa pentru duduta mea. Habar nu am ce, dar improvizez eu. Hai va pup si sa auzim numai de bine!

La joaca!

Duminica am mers la cumparat de martisoare traditionale de la Targul de primavara, manifestare organizata de colegii mei. Si cum vremea nu a fost una favorabila organizarii in aer liber, manifestarea s-a desfasurat la Mall. Dupa efectuarea somnului de frumusete, dupa nenumarate incercari de a manca un bol mic de ciorba de pui, am imbracat puiul de om si dusi am fost. Am avut un sentiment putin cam trist nevazandu-ma printre colegi, dar uitandu-ma in bratele lui Max, am inteles ca jobul meu actual s-a mutat la TripluM SRL :))) Am facut un tur de recunoastere,t dupa care buna mea colega, Maria, ne-a dus la veritabilul loc de joaca pentru copii. Initial am avut oarecare retinere sa o las si pe Mariuca, dar vazandu-i reactia, am decis sa incercam. Ce avem de pierdut? Nimic. Asa ca am dezechipat copilul si pe tata si i-am trimis in ring :)) Nu mare mi-a fost mirarea sa vad ca, copilului meu ii plac enorm de mult copiii. Am vazut si copii mai emotivi, mai rusinosi, nu atat de sociabili, dar a mea, cum vede copii, cum se agita sa ajunga langa ei. 

Prima oprire a fost la bile, o prea mare mare de bile pentru ea, dar nici nu s-a dat in laturi. Taica`su mai ca o acoperea cu bile, iar ea era o veselie toata. A urmat apoi plimbarea cu tractorasul, apoi cu o masinuta fara portiera, a cazut dar nici nu a plans. A exersat si mersul singura, i-a reusit cu brio. 

Las aici un link catre poze. Daca nu reusiti sa le vedeti, promit sa revin.

Povestea cu iaurtul

Se pune niste iaurt intr-o cana. Se vede, da?

si un copil plin de energie incearca sa bea singura, fara ajutor

Numai ca nu e atat de mare si puternica cum vrea sa se creada, iar iaurtul ajunge pe masa

Iar de aici incepe un adevarat razboi cu laptele. Ea voia sa-l prinda in mana, el ii fugea printre degete

 

Ca sa exemplificam mai bine, urmariti materialul de mai jos

Si s-a terminat cu aceasta poza de final

Dupa mutrisoara asta, oare cine-a castigat?!

Inca aici

Nu plecam niciunde de aici, insa sa ne scuzati de scriem mai rarut :)) Timpul nostru zboara atat de repede, ca numai ne trezim ca-i seara si trebuie sa incepem lectiile de dans, in speranta ca Miruna va adormi mai devreme. Dar nici o sansa :( Dar nu-i bai, nimic nu este mai frumos si mai placut decat sa iti petreci timpul, energia, absolut orice cu un pui de om, care pe zi ce trece este altfel. 

Inaintam vitejeste spre minunata varsta de 1 an. 1 an???? Pfiiiuuu!!! 1 an!!!! Imi puteti spune cand a trecut acest timp?

Ma uita la ea in fiecare zi, ora, minut sau secunda si nu realizez cand a crescut. Parca mai ieri era cat o painica pe care imi era frica sa o imbrac ca nu cumva sa-i rup manutele firave, iar acum fiica mea se dezbraca singura :)) Dap, ieri pentru prima data s-a dezbracat singura de bluza de pe ea si mi-a zambit atat de bucuroasa de m-am topit.

Cu mancatul stam asa si asa, avem si zile mai bune, dar avem si zile cand sta atarnata numai la san. Daca manacrea nu e buna in acea zi. Nu avem program de masa, nu stim ce e ala si nu cred ca e facut pentru noi, nu deocamdata. Mananca diverse mancaruri pentru varsta ei, dar uneori e mai buna mancarea lu` mami si tati si nu ezita o clipita sa-ti ceara. Nu indraznim sa nu-i dam, ca scandalul e gata imediat. Mananca foarte mult noapte, uneori ma trezeste si la o ora sa se aline ea la san. Daca ma supar, ei nati-o buna. Ce conteaza ca abia atipisem sau ma asezasem in pat de 2 minute. S-a invatat o smecherita, spre dimineata patul ei devine atat de neincapator si neprietenos, ca somnul ei nu poate continua decat intre mami si tati. Si asa in starea ei de somnambulism te prinde cu manutele ei grasune si-ti mangaie chipul de nu-ti mai trebuie nimic. Esti fresh ca si cand ai fi dormit o zi intreaga.

Nu stie ce-i ala mers de-a busilea, dar cand se intrevede la orizont vreun telefon sau telecomanda, atunci ii iese de minune acest tip de mers. Vrea sa o sustii de maini si sa o lasi sa mearga. Uneori glumim, spunand ca o va intrece pe bunica Nuta, bunica paterna. Vrea sa descopere fiecare milimetru al casei, sa vada ce e acolo, dar nu conteaza ca trage usa peste ea, doar are amortizoare bune la fund. Mai rau cand se duce cu nasul inainte:))) Vrea sa plece singura, insa pentru ca ea e o veritabila balerina in devenire si merge doar pe varfuri, aterizeaza in cap. E atat de comica, dar nu se lasa. E perseverenta si asta e semn bun :)))

E atat de ghidusa de-ti bine sa-mi mananci in fiecare secunda cele doua bucute cat doua nuci.

Sper ca nu v-am plictisit, dar mi-e atat de draga, normal e a mea si fiecare cioara isi lauda puiul. 

Asa e un moment din zilele noastre

Si daca tot are cont de FB trebuie sa chat-uiasca si ea, nu?

Rezoneaza si cu muzica

Dar si cu oile :)))

Cam asa se trezeste. Nu-i asa ca patul ii este pe masura ei?:))

Un mic Bute :)))

Ahhh ce ti-as face de te-as prinde mai bine

Ii plac la nebunie sticlele, in special cele cu continut alcoolic :)))

Aici exersa mancatul singura

Zi buna sa aveti si pana la o noua postare, sa auzim numai de bine

Din nou...

..am ajuns la urgente. De data asta nu cu febra, ci cu un planset plin de durere al copilului atunci cand o atingem pe manuta stanga. Mai avusesem un moment de genul intr-o seara la baie, dar si-a revenit foarte repede. De data asta era groasa rau de tot. Plangea cu lacrimi uriase, in care se putea citi usor durerea. Am imbracat-o cum am reusit si am plecat fara sa chem o ambulanta. Se stie ca daca mergi cu ambulanta la spital esti primit imediat, daca te duci pe cont propriu, deci poti sa mai astepti caci nu esti urgenta. Dar trec peste acest aspect.

Am ajuns la camera de garda la pediatrie, am spus in 3 vorbe ce ne doare si suntem trimisi de urgenta la chirurgie sa ne vada acolo un specialist. Am apreciat maxim acest aspect, ca nu ne-au oprit acolo, sa vina pediatrul de garda, sa se scarpine dupa cap ca poate o fi asta sau nu. Ii multumesc doamnei asistente pt ca a decis de la sine putere sa sarim peste asteptarea si consultul pediatric. 

Si am ajuns la chirurgie. Si ce daca plangea copilul si eram palida la fata. Am intrat la camera de garda de la spitalul judetean? Doar decorul si personajele imbracate fiecare dupa culoarea specifica functiei iti spuneau ca te afli la spital, ca in rest nu. Cand am intrat am fost intampinati de o fata "Voi ce cautati la ora asta la spital? Nu va e bine acasa?" Intr-un sictir de mare fel ni s-a spus sa asezam copilul pe "patul ala" si sa-i facem o foaie in triaj. Am spus eu ce are si ni s-a intors spatele ca dna. era ocupata cu un medic. Sa vina macar sa vada ce are, sa-mi zica sa o misc sau nu, ca poate ii fac mai rau, NIMIC! Nu s-a uitat nimeni la noi pret de 30 de minute. Poate nici nu are pregatirea necesara duduia in halat alb, ca acum cu ceva banuti poti deveni imediat asistenta. Un nene care se ocupa cu transportul pacientilor s-a apropiat de copil, i-a facut un giumbusluc sa zambeasca si m-a intrebat ce are si el mi-a zis sa nu o misc. Si mi s-a spus sa astept venirea ortopedului. Si asteptare m-am facut. Dupa 45 de minute a fost sunat ortopedul si informat, in acelasi sictir de mai devreme, ca o sugara de 9 luni plange cand ii atingi mana si un batranel cu nu stiu ce problema. 45 de minute sa fie anuntat medicul?????? Tu`i cristosii mamii ei de medicina, asistente si tot neamul lor cel imputit! Imi venea sa sterg cu aia pe jos. Probabil trebuia intai sa-mi abandonez copilul in suferinta, sa-i umplu ei buzunarele sa se miste mai cu talent in exercitarea atributiilor de serviciu. I-am zis in gand cateva, de la facerea lumii pana dincolo de Adam si Eva. I-am umplut frigiderul pentru 500 de ani in colo. 

Doctorul a venit cam in 5 minute si desi ne-a vorbit intr-o raceala combinata cu plictis si-a facut omu treaba impecabil. El mi-a zis cum sa o dezbrac, cum sa o iau in brate, ce sa fac sa nu-i fac mai rau. Spre norocul nostru nimic grav. Putin miscat cartilajul la cot, a mestesugit el cumva, a tipat copilul de am crezut ca mi se frange inima pe loc, ca mai apoi sa taca subit. Parca facuse o minune. Mi-a explicat ce si cum, de ce s-a ajuns acolo, am asteptat sa vedem cum reactioneaza, daca misca mana, daca mai plange la atingere. Deja lacrimile faceau loc unor mici chicoteli la vazul telefonului sau a jucarioarei ce o aveam cu mine. Am primit recomandarile pentru acasa, am multumit si rasmultumit. Asa da!

Sunt complet dezgustata de atitudinea asistentei de la camera de garda. Si niste muieri ca ea sau alte freaca-lenea ies in strada si striga pana le ies plamanii din piept ca vor salarii mari. Pentru ce? Ca nu vii sa vezi de ce plange ca din gura de sarpe UN COPIL venit la urgenta, adus de mama pe cont propriu si nu de ambulanta??? Pentru ce vrei duduie salariu mare? Ca o freci de pe-un picior pe altu si anunti medicul ortoped dupa 45 de minute de cand eu simteam ca mor langa copil??? Pentru ce? 

Va  dati seama ce va fi daca se va ajunge la privatizarea sistemului de primire urgente??? Vom ajunge exact ca in filmul "Moartea domnului Lazarescu" 

Mi-e scarba ca traiesc intr-o asa tara cu un sistem medical de tot rahatu