Din nou...

..am ajuns la urgente. De data asta nu cu febra, ci cu un planset plin de durere al copilului atunci cand o atingem pe manuta stanga. Mai avusesem un moment de genul intr-o seara la baie, dar si-a revenit foarte repede. De data asta era groasa rau de tot. Plangea cu lacrimi uriase, in care se putea citi usor durerea. Am imbracat-o cum am reusit si am plecat fara sa chem o ambulanta. Se stie ca daca mergi cu ambulanta la spital esti primit imediat, daca te duci pe cont propriu, deci poti sa mai astepti caci nu esti urgenta. Dar trec peste acest aspect.

Am ajuns la camera de garda la pediatrie, am spus in 3 vorbe ce ne doare si suntem trimisi de urgenta la chirurgie sa ne vada acolo un specialist. Am apreciat maxim acest aspect, ca nu ne-au oprit acolo, sa vina pediatrul de garda, sa se scarpine dupa cap ca poate o fi asta sau nu. Ii multumesc doamnei asistente pt ca a decis de la sine putere sa sarim peste asteptarea si consultul pediatric. 

Si am ajuns la chirurgie. Si ce daca plangea copilul si eram palida la fata. Am intrat la camera de garda de la spitalul judetean? Doar decorul si personajele imbracate fiecare dupa culoarea specifica functiei iti spuneau ca te afli la spital, ca in rest nu. Cand am intrat am fost intampinati de o fata "Voi ce cautati la ora asta la spital? Nu va e bine acasa?" Intr-un sictir de mare fel ni s-a spus sa asezam copilul pe "patul ala" si sa-i facem o foaie in triaj. Am spus eu ce are si ni s-a intors spatele ca dna. era ocupata cu un medic. Sa vina macar sa vada ce are, sa-mi zica sa o misc sau nu, ca poate ii fac mai rau, NIMIC! Nu s-a uitat nimeni la noi pret de 30 de minute. Poate nici nu are pregatirea necesara duduia in halat alb, ca acum cu ceva banuti poti deveni imediat asistenta. Un nene care se ocupa cu transportul pacientilor s-a apropiat de copil, i-a facut un giumbusluc sa zambeasca si m-a intrebat ce are si el mi-a zis sa nu o misc. Si mi s-a spus sa astept venirea ortopedului. Si asteptare m-am facut. Dupa 45 de minute a fost sunat ortopedul si informat, in acelasi sictir de mai devreme, ca o sugara de 9 luni plange cand ii atingi mana si un batranel cu nu stiu ce problema. 45 de minute sa fie anuntat medicul?????? Tu`i cristosii mamii ei de medicina, asistente si tot neamul lor cel imputit! Imi venea sa sterg cu aia pe jos. Probabil trebuia intai sa-mi abandonez copilul in suferinta, sa-i umplu ei buzunarele sa se miste mai cu talent in exercitarea atributiilor de serviciu. I-am zis in gand cateva, de la facerea lumii pana dincolo de Adam si Eva. I-am umplut frigiderul pentru 500 de ani in colo. 

Doctorul a venit cam in 5 minute si desi ne-a vorbit intr-o raceala combinata cu plictis si-a facut omu treaba impecabil. El mi-a zis cum sa o dezbrac, cum sa o iau in brate, ce sa fac sa nu-i fac mai rau. Spre norocul nostru nimic grav. Putin miscat cartilajul la cot, a mestesugit el cumva, a tipat copilul de am crezut ca mi se frange inima pe loc, ca mai apoi sa taca subit. Parca facuse o minune. Mi-a explicat ce si cum, de ce s-a ajuns acolo, am asteptat sa vedem cum reactioneaza, daca misca mana, daca mai plange la atingere. Deja lacrimile faceau loc unor mici chicoteli la vazul telefonului sau a jucarioarei ce o aveam cu mine. Am primit recomandarile pentru acasa, am multumit si rasmultumit. Asa da!

Sunt complet dezgustata de atitudinea asistentei de la camera de garda. Si niste muieri ca ea sau alte freaca-lenea ies in strada si striga pana le ies plamanii din piept ca vor salarii mari. Pentru ce? Ca nu vii sa vezi de ce plange ca din gura de sarpe UN COPIL venit la urgenta, adus de mama pe cont propriu si nu de ambulanta??? Pentru ce vrei duduie salariu mare? Ca o freci de pe-un picior pe altu si anunti medicul ortoped dupa 45 de minute de cand eu simteam ca mor langa copil??? Pentru ce? 

Va  dati seama ce va fi daca se va ajunge la privatizarea sistemului de primire urgente??? Vom ajunge exact ca in filmul "Moartea domnului Lazarescu" 

Mi-e scarba ca traiesc intr-o asa tara cu un sistem medical de tot rahatu