Doua zile. Atat a tinut vremea frumoasa. Dar cum orice inceput este mai timid si mai greoi, sper ca soarele si vantul cald de primavara sa revina. Am maxima nevoie de el.
Si cum nimic nu vine niciodata singur, vremea asta ciufutnica s-a cuibarit si in suflet. Si nu inteleg cum poti sa-l ranaesti pe cel de langa tine voit? Asta face parte din natura umana? Nu vreau sa cred.
Si in toata starea asta de rahat in care zac, si cu toata vremea asta care nici nu ploua, nici nu lasa soarele sa iasa, nici vantul nu bate asa cum ar trebui, eu trebuie sa fiu tare. CUM?
Azi ma obsedeaza melodia asta. Unde ma duc, unde intorc capul, o aud. Si vreau sa nu fi existat! Melodia, versurile care dor pana la mate, durerea sufleteasca.
Daca aveti ceva soare in plus, trimiteti si la mine o raza.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu