Mariuca e dependenta de suzi. Nu exista viata fara suzi. Afara, in casa, la joaca, pe oala, ori s unde trebuie sa fie suzi. Iar eu am prins o ciuda pe aceasta suzi de nu mai pot.
Primul contact cu suzi l-a avut la 2 saptamani de la nastere. Intr-o seara, in care plangea de ziceai sa ies plamanii afara. Sotul le-a facut cunostinta. Eu am fost mereu contra, desi EU am cumparat una, in caz de... Si uite ca a venit cazul :)). Si nu la mult timp Mariuca mea s-a apucat de supt si la san. Era sa o ridic pe suzi la rang de sfanta. Sa o pun langa icoana.
De atunci si pana acum am tot schimbat cateva suzi. Pe unele le-am pierdut, una chiar in avion :))
Avusese o vreme cand o mai lasa, statea cu orele fara ea, cerand-o doar la somn. Chiar si dupa ce s-a intarcat singura am avut perioade lunge, ore ma refer, in care suzi nu exista. Insa de vreo doua saptamani, sa fie, didi in sus, didi in jos, did la stanga, didi la dreapta, didi=suzi. Si daca nu e didi, e apa. Si daca nu e apa, e didi si uite asa trec zilele noastre intr-o didi si o apa continua.
Daca doarme si realizeaza ca nu o mai are, se ridica si mai nou, nu si-o mai cauta, ci plange pana vine careva, adica eu, si i-o bag in gura. Si de multe ori o las sa si-o caute, dar ea plange si mai tare.
Are iesiti deja toti cei 8 dinti, 4 masele. Umflaturi de la canini nu se vad. Dar mereu si mereu o cere pe "didi".
Daca as mai fi alaptat-o, i-as fi scos-o. Dar asa cum s-a lasat singura de san si eram ferm convinsa ca imi va fi foarte greu sa o intarc, asa as vrea sa cred ca o va lasa si pe didi. Numai ca ea o vrea mereu si mereu.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu