Din era fricii

Incep prin a spune din capul locului, ca nu sunt MAMA PERFECTA, nu le stiu pe toate, in fiecare zi, secunda, minut descopar ceva nou legat de cresterea si educarea copilului meu, dar ceea ce vad prin parcuri,  pe strada, pe oriunde merg, sincer, ma oripileaza pana la mate.

M-am saturat sa vad copii abuzati, bruscati, copii la care se tipa, li se da cate doua, trei la fund, peste gura, peste maini. De ce? Pentru ca e mai usor sa-l controlezi, sa-l manipulezi prin violenta, fizica si psihica, decat sa ii explici frumos de ce nu e bine sa arunci cu pietre in sus, de ce nu e bine sa tipi, de ce nu e bine sa bati alti copii.

Vad multi copii in compania bunicilor, bunici crescuti in spiritul fricii si al rusinii. Simt ca ma sufoc cand ii aud "e rusine sa faci pe tine, rad copiii", "de ce tipi?", zbang o palma peste gura, "ti-am spus sa taci, taci odata ca m-am saturat de tine", pai si cand l-ai facut nu erai satula? Sau ti-ai tras-o pana te-ai saturat?

Recunosc ca i-am aplicat si eu 2 palpe la fund Mariucai intr-un moment mai mult decat tensionat. M-am simtit zero barat, nula cand am privit-o in ochi-ii plini de lacrimi, care asa plansi imi spunea ca nu e vina ei ca a tras de cosul de gunoi, ea era doar curioasa sa vada ce e acolo. De atunci mi-am zis ca nu o sa mai dau in ea. Asa cum calul s-a invatat cu bataia si merge saracu acolo unde ii zice stapanul lui, eu nu imi dresez copilul ca pe un animal. 

Mai imi scapa uneori, nu prea am rabdare sau fac altceva in momentul respectiv, dar incerc pe cat mai mult posibil sa ii EXPLIC de ce nu e voie la aragaz cand ochiul e deschis, de ce nu e bine sa faca caca pe covor cand oala e langa ea si in urma cu 2 secunde s-a ridicat de pe ea. Nu imi fortez copilul sa faca nimic din ceea ce nu vrea. 

Mariuca s-a intarcat singura. Atat a vrut ea sa bea lapte de la mine. Ultima data cand i-am dat san, s-a uitat intr-un sictir la el si si-a cerut bibe. Si nici ca a mai cautat. Inainte isi lua singura, acum pune capul pe ei si la somn. Nu voi insista nici cu suzeta si nici cu facutul la oala. Cand va fi pe deplin pregatita, va face.
Ma oripileaza si ma zgarie pe creier cand ma freaca la creier niste bunici care au studiat la Oxford despre cum se cresc copiii sau detin vreun tratat despre cum sa fie educati mai bine. "Cum, nu ii dati la fund?"- de ce sa ii dau la fund? Sau vrei dumitale? Ti-e dor de vremurile cand te batea mosu la fund??:))); "De ce o lasati sa-si dea cu pietre pe haine?" - sa am activitate ziua, sa am ce spala, ce calca, de asta; ""De ce o lasati sa alerge singura, o sa cada!"- vreti sa ii pun lesa? Nu e caine! E o chestie de autocontrol, dar dvs. sigur nu ati invatat despre asta si cate si mai cate. Ar trebuie sa le notez undeva si sa scot o fituica cu ele. Si daca incerc sa le explic copilului cu care sunt ele de ce si cum nu e bine, sar de cur in sus si vin ele cu corectia fizica. Vreau un pistol sa le trag la fiecare cate un glont in cap. Sau macar sa le aplic lor corectia si sa vad, au inteles de ce? Cu dracu sa dai intr-o faptura lipsita de aparare? Faptura care iti este fiu/fiica, nepot/nepoata sau orice alt grad de  rudenie. De ce mereu copiii sunt cei vinovati de lipsa noastra de rabdare, de calm? De ce vor sa bage frica in ei? Cum sa-i fie copilului meu frica de mine? Da ori sunt mama lui, ori sunt ciuma neagra?
Ma scuzati, dar eu cu asa oameni refuz sa convietuiesc!