Nu se poate!!!

Ba se poate, că doar mi-s o leidi, da?

Am comis-o din nou. De data asta, zic eu, mai urât ca prima dată. Nu cu papucii, ci cu sacul cu gunoi. Ce-am fost în stare să mai fac?L-am plimbat iar. Unde? În K(nu fac reclamă gratuită :P). Dar să detaliez.

Ieri, vreme ciufutnică rău, un vântălău tăios bătea, ba a mai plouat, ba a mai stat, pe scurt vreme numa bună să nu pot scoate frumuseţe de Măriuci la plimbare. Dar totuşi mai pe seară aşa, constat că nu mai am apă şi ca o coconească ce mă respect, nu înghit apă de la robinet pentru că are croncobauri. Aşa că rog bunătate de soţ să ne scoată la cumpărăcit de ape şi ce mai pică. Bunătate de soţ era plecat când l-am rugat, dar am convenit ca la un semnal io să pregătesc cupila şi să ne prezentăm în faţa blocului să ne preia el cu maşina. Zis şi făcut. Numai că, ca o mamă responsabilă ce încerc să fiu, mi se lipeşte iar de mână sacul cu gunoi pe care normal îl pun, doar până jos, în coşul căruţului. Odată ajunse jos ne ia valul vorbăraiei şi ne trezim cu al nostru soţ şi tată la datorie. Eu urc cu Măriuca în maşină, el strânge căruţul, îl pune în faţă şi la drum birjar. Ajungem la K, desfac căruţul, aşez copilul, predau căruţul cu copilul ca să pot să iau altul şi intrăm. Şi începem conversaţia: luăm de asta şi de asta, ne trebuie şi asta şi uite aşa ne-am plimbat prin tot K. Am observat că nenea de la pază se tot uita la noi cam ciudat, dar nu am dat importanţă. Ajungem într-un final la maşină şi când să strângă căruţul ce să vezi. Păi ce ai putea vedea?????? Un sac de gunoi plin cu pempărsuci pişorciţi de Măriuci mici uitaat acolo. 

Dacă l-am lăsat la K? Da cum aş putea să înstrăinez aşa ceva? L-am adus la tomberonul de lângă casă. 

Sunt foarte curioasă data viitoare oare unde o să mai plimb coşul de gunoi.