Ma simt zero. Neputincioasa. Totul merge tocmai cum nu-mi doream. Bine ca suntem sanatoase si luam in greutate. Uneori simt ca nu mai pot, dar ma uit la EA si parca mai prind puteri. Am nevoie de suport, din pacate nu prea are cine. Mai vine mama, dar acum are si ea grave probleme cu picioarele. Mi se rupe inima cand o vad ca nu poate. Ma doare undeva atat de tare, de nu mai pot. Simt ca ma termin. Dar vreau sa lupt si sa ma ajut pentru MINUNEA MEA!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
Fii puternica Veronica. Stiu ca vei reusi. Sunt alaturi de tine cu sufletul si gandul. Va pup.
Trage aer in piept . Ia-le pe rand si oricand prinzi ocazia acorda-ti timp numai pentru tine . E greu , dar e frumos nu-i asa ?
Va pupam si capul sus caci toate trec !
Lupta,fii tare!
Ai pentru ce lupta.
Viata e rogvaiv, dar merita sa te bucuri de ea.
Ai grija de voi.
>:D<
Zii aici, cum putem pune umarul?
Vlad
Ioiiii...hai , hai....ca te sun si fac urat la telefon...Hello baby , cheer up!
Capul sus...nimeni n-a zis ca-i usor si meseria de mama e una din cele mai grele....da' hai ca nu-i voie la capotat , bre!
Vorba lui Vlad : baga acilica si zi cum te ajutam?
Pup cu nebunie de drag fetele cochetele...
Capul sus Veronica. Nu te da batuta! :*
Vero in primul rand sa-ti traisca printesa si sa fie sanatoasa!
In al doilea rand stiu cat e de greu insa incet incet iti vei forma o rutina si va fi mai usor.
Tuturor ne e greu dintr-un motiv sau altul insa eu cel putin obisnuiesc sa-mi recapat puterile privindu-le chipurile fericite si atunci imi amintesc de ce in fiecare zi ma fortez din ce in ce mai mult.Merita!
Te pup si iti doresc multa putere si sanatate mamei tale.
Andra
Trimiteți un comentariu