Aici scriam o parte din trairile si sentimentele ce le incerc de o buna perioada de timp.Ma simt atat de goala pe dinauntru, desi ar trebui sa fiu cea mai fericita. Nu spun ca nu sunt si fericita, ma simt chiar implinita, insa nu pe deplin. Poate o sa spuneti ca fac mofturi, insa pe mine m-au marcat teribil niste lucruri dupa nasterea Mariucai. Nu am facut depresie, insa lucrurile nu au evoluat asa cum imi doream eu, cum le visam eu.
Am acceptat relativ usor ideea ca nu voi putea naste natural. Am ales varianta cea mai buna pentru noi doua si ma bucur pentru asta. Operatia a decurs minunat, dar sper sa apuc sa scriu despre asta in povestea nasterii. Insa ce m-a face pe mine sa ma simt ZERO e faptul ca nu pot sa o alaptez pe Mariuca la san. Ma termina psihic asta. In spital toate asistentele, dar absolut toate, si-au dat silinta ca ea sa manance piept.M-au ajutat in fel si chip, insa nu au reusit. Nu poate sa traga, mamelonul se aplatizeaza si nu mai stie de unde sa straga. Am avut piept bun, insa se pare ca se termina. Ma storc si ii dau lapticul meu cu biberonul. Nu am vrut asta pentru ea. Am vrut sa o simt lipita de mine, sa simt acea conexiune intre mama si copil, insa nu pot. SI ASTA MA TERMINA. Plang si ma consum de nu mai pot. Imi vine sa urlu cand ma storc si sunt nevoita sa ii dau cu biberonul. Am mai incercat sa o pun la san, insa nu-l mai vrea. Ma sfasii cand vad asta.
Si asta ma face sa ma simt atat de rau fata de copilul meu. Azi deja am apelat la laptele praf. Efectiv nu aveam ce sa ii dau sa manace. Nu mai aveam laptele meu. Imi vine sa mor, dar trebuie sa traiesc pentru VISUL MEU IMLINIT!
11 comentarii:
off,Vero!
te imbratisez,nu stiu ce as mai putea spune!mai multe decat am vb la tel!
dar te rog,nu mai plange,ii transmiti si Mariucai starea ta si nu trebuie!
aveti grija de voi!
EEu n-am copii si nici n-am sa-i am vreodata,numai daca evolueaza medicina,dar un singur lucru te rog,nu mai plange,nu te mai macina, Mariuca ta simte asta.
Lupta,zambeste,canta-i,fa-o sa simta ca lumea in care traim e altfel,decat asa cum e.
Fii tare si ai grija de voi
>:D<
Draga mea mamica frumoasa si sensibila....daca te consoleaza cu ceva , eu sunt nascuta la 7 luni , prin cezariana si am papalit lapte matern foarte putinel timp , poate nici macar cat Mariuca ta.Am crescut mare si sanatoasa , desi absolut nici un medic nu le-a oferit parintilor mei speranta ca eu voi trai...toti le-au spus ca un copil nascut la 7 luni si la aproape 1000 grame , nu are nici o sansa de supravietuire.Vorbim de anul 1968 cand nu exista tehnica medicala a zilelor noastre.
Veronicule , atractia dintre mama si pruncul ei nu se cladeste numai pe apropierea trupeasca.In plus sentimentele si trairile mamei le simte si bebelasul ,pana in jurul varstei de un an , varsta la care copilasul incepe sa devina oarecum independent de mamica lui.Asa ca ce a scris Mihaela , e bine sa retii , altfel Mariuca sufera impreuna cu tine , drama ta psihica.E greu si sfaturile sunt usor de dat , insa bucuria vietii pe care tocmai ai daruit-o lumii si voua ,ca parinti , trebuie sa iti lumineze inima si mintea si sufletul....asta trebuie sa transmiti Mariucai....ea inca are o legatura, prin fontanela ei , cu lumea din care a venit...si poate ca este nedumerita de ce tu nu ii transmiti fericirea darului facut ei si voua ,ca parinti.
Gandeste-te ca sunt mamici care pur si simplu nu au lactatie , absolut deloc....si pruncii lor pleaca pe alimentatia cu lapte praf de la primele ore de viata.Si cresc si se dezvolta armonios.Si ca sa fiu pana la capat dura si cu adieri racoroase in scriere , ce fac mamele ce isi pierd copilasii la nastere?Ce fac copilasii ce isi pierd mamele nascandu-i?
Bucura-te de minunea din vietile voastre , bucura-te de sotul ce iti este alaturi si cu care ai creat o viata minunata....bucura-te si fi fericita ca ai reusit sa iti vezi rugaciunile implinite si visul il ti aievea in bratele tale moi si calde , langa inima ta....
Te imbratisez cu mare drag , Veronicule...si sa fiti sanatosi!
Veronica, nu te mai agita ca nu este un capat de lume si nici nu este atat de grav. Uite, sa-ti spun ceva. Eu nu am supt decat vreo doua saptamani lapte matern apoi nu stiu din ce cauze nu s-a mai putut. Acum sunt bine mersi, sanatoasa si devreme acasa :)) si imi iubesc nespus mama si o respect. Daca as fi aflat ca si ea se simtea prost in momentele acelea i-as fi spus clar ( cu ea imi permit): "esti o bleaga".
Sunt atatea lucruri pe care le faci pentu copilul tau si le vei face cat nici nu-ti inchipui. Stai linistita, nu este singurul copil care nu a supt la san si nici ultimul. Nu se intampla nimic, crede-ma pe cuvant :)
Ai mare grija de tine, toate starile i le transmiti micutei. Acum se joaca si hormonii cu tine, ai nevoie de sprijin si multa multa iubire. Va pup cu mare drag si vreau sa va vad mai vesele. Sunteti sanatoase, da? Nu este acesta cel mai de pret lucru? Imbratisari.
Te rog din tot sufletul calmeaza-te ! Lapte nu mai ai tocmai din cauza ca te stresezi atat . Imi pare nespus de rau . Nu ai nici un motiv sa te simti asa . Nu alaptatul te apropie de Mariuca si nu asta te face o mama mai buna . Te rog nu te mai consuma atat caci Mariuca in perioada aceasta simte absolut tot ce simti tu .
Eu am alaptat si cu riscul de a-mi sari lumea in cap recunosc aici ca nu mi-a placut deloc . Ca sa ai lapte in primul rand trebuie sa te calmezi , sa te odihnesti , sa consumi multe lichide si pe mine m-a ajutat ceaiul de anason si chimen , desi nu prea m-am impacat cu gustul lui.
Te rog linisteste-te !
Iarta-ma ca am sarit asa repede cu sfaturi ,dar nu m-am putut abtine .
Va pupam dragelor!
Stiu in mare masura ce simti... si te inteleg PERFECT. Curaj, o sa gasesti puterea sa treci peste asta. Cel mai important este ca Mariuca accepta laptele praf... In ceea ce priveste legatura dintre tine si ea, aceasta exista oricum si va exista intotdeauna!!!
Apeleaza la La Leche League, acum sunt si in Romania! Nu trebuie sa faci depresie pe tema asta, incearca, poate veni un consultant la tine acasa. Uite:
http://atasatlasanulmamei.blogspot.com/2010/06/la-leche-league-romania.html
Hello, sper ca esti mai bine. Vero pe care o stiu eu si-ar fi luat hormonii de dupa ceafa si le-ar fi spus prieteneste: daca nu va potoliti, daca nu-mi dati pace, va iau de turul pantalonilor si dau cu voi de pamant. :)
Haaai ca se poate, totul este bine si va fi bine. Te puuup. Da un semn :)
M-am tot gandit daca ar trebui sa scriu avand in vedere ca parerea mea n-are absolut nici o relevanta, fiindca evident sunt depasit de problema. Bine-nteles cand am decis ca nu-i cazul sa scriu, ca nu-i locul meu sa ma bag, am deschis blogul si uite ca scriu. Nu prea are relevanta, dar maica-mea nu mi-a gatit niciodata nimic de mancare cand eram copil. Niciodata. Si asta n-a afectat cu nimic modul in care am iubit-o. Mi se parea normal. Rolul mamei nu-i cu hranitul, asta-l poate face si o bucatareasa. Laptele praf tot lapte e. Mancatul e o functie, dragostea ti-o poti arata in atatea alte moduri.
Vlad
Nu te mai stresa atat ca asta poate fi una din cauzele lipsei de laptic. Chiar daca c-ai, poti s-o tii pe miculuta langa pieptul yau, va fi mai mult decat bucuroasa sa-ti simta caldura si sa te miroasa. Joaca-te, canta-i, cu cat esti tu mai bucuroasa cu atat ii va fi ei mai bine. Starea asta aiurea poate sa nu fie depresie dar sigur o stare de baby blue ai. N-o baga in seama si bucura-te de zilele acestea, sunt unice. Va pup cu drag!
P.S. Chiar daca ai foarte putin lapte, cat o lingurita, da-i-l si pe acela, e foarte bun pentru imunitate.
vero, acum am citit si eu of-ul tau. dar am vazut ca ti-ai mai revenit cumva. ma bucur ca ai inteles treaba cu stresul ca nu face tocmai bine. poate stiai deja, dar zic si eu... ai incercat un sfarc din silicon sa pui pe san si sa ajute fata sa traga? nu dispera tocmai pana la a te simti zero... sau ma rog, e inevitabil, dar e musai sa treaca repede. daca e sa ai lapte da-i muls dar sa fie al tau. incearca si cu sfarc siliconic, daca nu ai incercat inca. cauta toate solutiile si vezi la ce merge. iar daca nu si nu, nu e chiar un capat de lume. ca si altii, nici eu nu am avut parte de tzitzi de la mamica mea... si multumesc lui DD, rar om asa sanatos ca mine. te pup cu drag.
Trimiteți un comentariu