Sistemul lui cur prajit-episodul 2

Aici am prezentat un prim episod despre contactul meu de parinte cu sistemul sanitar. Si pentru ca febra Mariucai nu scadea, am sunat pediatru. Ne-a recomandat el ceva, numai ca Mariuca a vomat licoare nefermecata. Sun din nou pediatru. 5 telefoane i-am dat si intr-un final raspunde sotia sa-mi spuna ca nu e acasa, sa revin intr-o ora. M-am enervat la culme pentru faza asta si inclin sa-mi schim pediatru. Dupa mintea si inteligenta mea, eu zic asa: ti-ai ales o meserie, gen doctor, avocat, adica o meserie cu care intri foarte des in contact cu oamenii si mai presus de astea pretinzi cavrei sa-i ajuti, atunci TINE-TI IN PANA MEA TELEFONUL DESCHIS SI RASPUNDE CAND TE SUN, ca nu te sun sa te intreb ce mancare ai in blid sau daca ai tras apa la buda. Te sun pentru ca, copilul meu e febril de 3 zile, ca toate antitermicele si impachetarile nu au facut decat sa-i scada pe moment febra, iar mai apoi ardea, ca nu am un dignostic concret si nu admit administrarea de antibiotic fara un diagnostic CLAR si PRECIS, ca nu imbratisez ideea administrarii anumitor leacuri fara sa-mi fie vazut copilul de un medic, ca eu ca parinte poate vad intr-un anume fel problema, iar tu ca MEDIC SPECIALIST o vezi in altu. Eu nu am pregatirea ta, ca de as fi avut-o, te asigur ca nu te-as fi deranjat de la somnul de frumusete. Asa ca decid sa mergem din nou la spital. Ajungem si ce sa vezi. Ne intampina infirmiera, aia de spala pe jos, duce pacientii la saloane daca sunt internati. Si mi se spune sec ca vine dna. asistenta. Mai era o mamica in sala de asteptare. Si asteptam, ca de asta se cheama sala de asteptare. Si asteptam si asteptam si asteptam si mai indraznim sa intrebam, cand eu, cand mamica cealalta, daca mai coboara careva sa ne vada si noua copii. O ORA am asteptat sa vina duduia asistenta. Intrebare: daca in tot acest timp venea o ambulanta cu un copil la urgente CINE SE OCUPA DE EL? Va raspund eu: infirmiera, ca doar ea era acolo. Cei, asa zisi, competenti erau pe sectie. Dar pe sectie nu sunt asistente care sa se ocupe de pacienti? Sau s-a ramas doar intr-o asistenta atat pentru triaj, cat si pe sectie? 

Dupa o ora vine cucoana iritata toata intre buci. Sigur nu o irita tanga. Intra mamica cu copilul, intram apoi noi si ce sa vezi. Nu mi-a consultat intai copilul, ci se apuca de pitigaiat ca ce asa mare urgenta avem, ca ea a fost cu o urgenta la oxigen, ca nu a stat degeaba si ect., s.a.m.d. Ma uitam tamp la ea si in varful limbii mi-a stat sa-i spun: cine se scuza, se acuza. Dar m-am abtinut caci aveam un copil de consultat si nu voiam sa mi-o smuceasca. Ii iau EU temperatura, cu termometrul meu(am intrebat de ce mi se cere termometrul meu, cica nu toate mamicile accepta sa li se ia temperatura copiilor cu termometrul dn spital. Pai atat timp cat il dezinfectezi in fata mea, eu sunt. Dar de acum voi sti si nu ne va lipsi din geanta termometrul) si suntem poftiti afara sa asteptam doctorul. Si am mai asteptat inca 45 de minute. 1h45min atat am asteptat. Imi venea sa-i mitraliez pe toti. Nu se poate asa ceva. Sau se prea poate in Romania portocalie.

Stiti care a fost norocul nostru? A venit o mamica cu un bebelus de 2 luni plangand foarte tare. Mi se rupea mie sufletul de cum plangea acel bebelus. Si ca prin minune a rasarit si dna. doctor. Ca sa vezi! Deci pt ea urgenta reprezinta copil plangand. Data viitoare o inregistrez pe Mariuca plangand si cand ajung pun inregistrarea.

Si in tot acest haos am avut parte si de experiente bune. Pediatra de garda, cam molaie dupa parerea mea, ne-a trimis la un examen ORL. E singurul lucru bun ce l-a facut.

Am asteptat si acolo sa vina medicul. Era in UPU la o urgenta. Dar aici la ORL macar era o asistenta care a socializat cu noi despre starea copilului. Iar cand a venit medicul s-a si apucat de treaba, nu a mai stat 10 ore sa se scarpine dupa ceafa sa vada daca are matreata sau nu.

Acolo am fost tratati omeneste, culmea, de un medic NU roman, ci arab. E o diferenta de la cer la pamant intre medicii romani si cei straini. Cel strain ne-a vorbit extrem de cald, s-a comportat foarte bland cu Mariuca, ne-a explicat absolut tot. Iar cel roman ne-a expediat in 2 timpi si 3 miscari.

La final am plecat si noi dupa 3 ore din spital, dar cu un diagnostic clar, cu un tratament si cu specificatia sa revenim la control in 3 zile. Am intrebat si eu ca tampa: Unde aveti cabinet particular? Ca nah asa sunt doctorii nostri: te vede in spital, dar te controleaza la cabinet. Si nu te controleaza o data, ci de "n" ori, caci la cabinet platesti, in spital mai putin. 

Dar acest doctor ne-a chemat tot in spital, ca nu are omu cabinet. Nah, daca nu e roman, nu are cabinet.

Si asta este Romania noastra portocalie!

Sistemul lui cur prajit

Ieri dimineata Mariuca ardea, temperatura 39. Wowow. Si dintr-o data se aprind sirenele. Nu ma confruntasem niciodata cu asa situatie. Sun pediatru. Nu raspunde. Simt ca iau foc si eu. Dar nh, e si el om si la fiecare e week-end. Dar e pediatru totusi, e toamna de acum si copiii sunt expusi la diversi concrobzauri. 

Deschid sa vad garzile din spital. X la pediatrie si Y la neonato. Habar nu am cine si cum sunt, dar bine ca nu e "Fata lu` tata" sau un tembel care oricine ar veni, chiar si cu ceva minor, el interneaza. Sun din nou la pediatru, raspunde. UUff ce usurare. Explic situatia, el calm ma sfatuie ce sa fac, imi spune ce sa-i dau si ne vedem luni ca el e plecat. Nah tot e bun ca am dat de el.

Dau antitermice si intr-o ora temperatura era deja 38. De la dinti nu face temperatura asa mare, am aflat mai tarziu, ca eu tot speram sa fie asta cauza.

In acest timp naucesc o verisoara cu telefoane sa-mi dea detalii despre cei doi medici de garda si sa ma ajute cu alte sfaturi utile in astfel de cazuri. 

Si plecam la spital sa o vada totusi un medic ca e mai bine asa. Sun din nou verisoara sa roage pe tanti asistenta sa fie blanda cu Mariuca, ca de nu mama iei ii va da un croseu de stanga, al` de dreapta fiind mortal :)) Si la noi in Romanica daca nu dai bani de la inceput sau daca nu pune cineva o vorba buna pt tine, e cam naspa, aiurea, cam nasol.

Ajungem la spital. Bat frumos la usa, nu raspunde nimeni, dar asa e la noi, mai greu cu bunul simt si politetea. Indraznesc sa intru si spun ca am venit cu un copil febril. Iese asistenta si din priviri ma intreaba daca sunt si ii replic imediat ca sunt vara cu Sam. Ii vine zambetul pe buze si sa astept putin ca e un copil la consultatie. Iese copilul si intram, ca asa ni s-a spus. Si ne intampina doar asistenta. Dar doctorul?? Si ma gandesc eu dupa mine ca trebuie sa fie in separeu sa-si spele mainile ca asa e normal si corect. Dar e ceva normal si corect azi? NU!

Ni se spune sa dezbracam copilul, eu pun placa evenimentelor si tot cautam cu privirea un medic. Si el ioc. Sotul o dezbraca pe Mariuca, ea riposteaza ca doar e copil , dar odata ramasa fara hainute e in mediul ei :)) Si la final, bine imbracati copilul. Cum gata? Atat? O intrebam cu privirea pe asistenta. Si ea imi spune ca dna. doctor stie de noi si va cobori de indata. Dar pe copilul de dinainte cine l-a consultat? Si asteptand am aflat ca doctorul de dinainte a plecat la fizioterapie. CUM??? Bai nene da nu esti in timpul garzii? Cum, tu iti permiti sa te fizioterapiezi cand vin copilasi la urgenta? Simteam cum iau talpile foc. Si apare intr-un doctorul. Iar la dezbracat, iar la consultat, iar pune placa evenimentelor. Si asta pt ca medicii isi cam iau peste picior mseria, isi permit fizioterapii in timpul programului, iar eu astept cu copilul febril sa vina sa ne vada careva.

Asta e sistemul sanitar, bolnav el insusi, sistem plin de medici dezinteresati, dezgustati ei insasi de lefuri, conditii, tratament din partea superiorilor.

Bucurie

De 6 luni in coa` fiecare zi e bucurie. Dar nu oricum, ci bucurie maxima. E bucuria aia de-ti umple sufletul si inima, de o simti cum iti strabate trupul din varful degetului mic de la piciorul drept pana in ultimul fir de par, al` mai lung de a uitat frizerita sa ti-l tunda. Asa ma simt eu de 6 luni in coa`. 

Se stie si de ce. EA este DI VINA! 

Fiecare mama isi alinta puiul dupa bunul plac al sufletului, insa Mariuca e Soare pt mine. Cred ca si pt sotul meu. Si daca e soare, totul e PERFECT pt mine. 

Azi se implinesc 6 luni de cand Soarele meu a rasarit pe strada vietii mele, exact intr-o zi cu un soare arzator de primavara. Nu voi uita nicicand acea zi. E ziua cea mai minunata din viata mea. Si nu mint. Am fost fericita si pe 29.09, dar fericirea maxima am simtit-o la nasterea Mariucai.

Mariuca e AER pt mine, caci atunci cand simt ca mor de frumusetea ei, o sarut usor si-mi simt inima batand la loc. 

Mariuca e FOC mistuitor pt mine. Nu pot sa ma duc nici la buda fara sa o vad. M-as usca de dorul ei daca nu as vedea-o mai mult de o zi. Nu VREAU sa-mi imaginez VIATA fara Mariuca.

Mariuca e PAMANT pt mine, caci asa simt ca nu traiesc intens si nu fac umbra pamanului degeaba. Ma simt ca un pom cu radacinile-i adanci infinte, iar EA este ROADA mea.

Mariuca e VIS IMPLINIT, iar azi EA implineste 6 luni. 

LA MULTI ANI SOARELE MEU!

LA MULTI ANI MARIUCA!

Sa o scuzati ca a adormit la petrecerea de ziua ei :))))

Tort Mariuca!

Azi este prima aniversare onomastica a Mariucai. Mi-am dorit nespus sa am si eu un nume de sfant sa pot sa-mi serbez onomastica. Exista in calendar Sf. Veronica insa eu imi doresc un nume cunoscut, asa cum este Mihai, Vasile, Parascheva. Si tocmai de asta i-am si ales copilei mele si un nume sfant, sa aiba si o aniversare onomastica.

Si cum prima ei aniversare onomastica nu poate trece ca o zi obisnuita, mami s-a gandit sa-i croseteze un tort mai deosebit. Mai deosebit, mai deosebit, dar cum? Si hai la rasfoit teancurile de retete adunate de-a lungu timpului. Si am inceput: asta l-am mai facut, la asta nu am din aia, asta e prea asa, ala e prea zaharos, pana am dat de un tort dintr-un pliant de la un anume supermarket. Dar nu aveam fructele cu pricina, dar se poate improviza, piata fructelor e suficient de vasta acum. Si ce sa aleg? Pepene galben. Wow!!! Deja ii simteam in nari parfumul puternic. Zis si facut. Dar parca mai degraba i-as face eu un blat de pandispan, parca mai mult mi-ar placea. Si execut la foc rapid un pandispanel rotund si dughis. Si nu oricum. L-am vrut galben cu albastru. Nu intrebati de ce. Asa l-am vrut. Si a iesit galben-verde. Si inainte de coacere l-am stropit si cu putin rosu. Da de poate fara rosu???? Neah.
Blatul inainte de coacere

Odara blatul fiind crosetat, a doua zi am rezolbat si crema de pepene galben si cu branza de vaci. Suna cam ciudat, stiu, insa combinatia e best, cel putin din punctul meu de gustare, ca doar nu am sa zic de vedere, ca doar nu gust cu ochii :)))
Blenduiesc pepenele cu branza, niste zahar vaninat, bat si frisca si-o-ntaresc :))), amestec si hai sa asezam de-un tort Mariucesc. Odata ridicat tortul, hop ca n-are fund. De fapt era crema. Si stiind de la celelalte torturi cu fund de crema ca cea din urma ramane in farfurie, trebuia musai si un fund. Si din ce sa-l fac? Din fagm stejar, poate din alun. Si inmoi la repezeala niste biscuiti in lapte si unt si rezolv si problema fundului e tort. Dau la congelator si rest in peace peste noapte. Hai de-oi dormi ca acusi cineva ma cauta la bluza :)))
Si cand dimineata se facu, ia uite cine zambarea nevoie mare

Cand au venit azi oaspetii la mine, mami inca mai orna la tortul meu.
Am facut o asa zisa floare de nectarina, apoi un pat de felii de pepene galben, iar pentru putin contrast am pus cateva feliute de prune. Am facut un maglavais din ala transparent de pus pe torturi/prajituri si gata. Uitati tortul cu numele meu: Mariuca!

Si aici imi primesc tortul de la mami meu

Nu ningea la mine si nici vreun viscol nu era anuntat, doar ca buni mi-a facut cadou o hainuta cu gluma si m-au facut urmasa lui Bute :))) Si ca o urmasa ce se respecta, voiam sa ma infig in tort :)
Asa stiu eu sa multumesc celor ce m-au vizitat si mi-au urat de bine, azi la prima mea aniversare onomastica

1-2

Atat ce m-am tinut sa scriu aceasta poastre la timpul ei, insa vampirescu meu de energie si mai ales de timp, mi-a sucit mintile si am uitat. Doamne cat de repede trece timpul. 

In urma cu un an, descriam aici o stare de somn rau, stare pe care nu mi-o puteam explica, nici justifica. Am adormit la birou, in timpul sedintei, la colegii mei, vai ce somn imi mai era. Si cand colo, ce era sa fie?! Aveam sa aflu cea mai frumoasa veste: deveneam MAMA. In mod normal, femeile isi fac intai un test de sarcina, numai ca eu am facut un ecograf intai, am vazut minunea minunilor si apoi am avut curaj sa fac si test. Sa am amintire. 

 Vestea a venit ca un dar, pt ca pe 10 august implinesc 2 ani de renuntat TOTAL la viciu smocuitului, adica fumat. Mi-e atat de greata cand simt miros de tigara, ca nu cred ca mi-ar mai trebui vreodata sa fumez. Ma simt minunat asa.