Social Icons

duminică, 27 mai 2012

Hai la un "LIKE"

Lume, lume! Atentiune!!! Nu stiu daca s-a urcat mata pe caine si cainele pe autobuz, sa va intreb care-i mai sus, dar va cer un mic favor. Sa dati si voi un "LIKE", asta daca va place poza bineinteles, la urmatorul link pus de mine:
Asta de mai sus. Dupa cum vedeti, e mandra mea sprincenata!. Am inscris-o intr-o doara, ca poate poate. Si uite ca e cam pe primul loc. Ma ajutati sa o mentin acolo? Nu ca nu ar merita cel mai fruntas loc de pe lumea asta. Cel mai cu mot si cel mai aplaudac loc. Face la giumbuslucuri de te crucesti de unde le mai nascoceste si le mai croseteaza. Daca sta o secunda linistita, sa stiti ca nu e cuminte, cum multi parinti, printre care si eu, ar crede. NU!!! Se gandeste care e urmatoarea isprava ce trebuie facuta. Si uite asa, zi de zi ea ma energizeaza mai ceva ca Redbull-ul si imi da cele mai inaripate aripi.
Dati un "LIKE"? Hai  ma ca e misto poza!!! MERITA!!!


Later edit: Vad ca feisbucul asta isi cam face de cap, asa ca ma iau eu de capul lui si ii zic sa nu o mai saboteze pe Mariuca mea si sa lase paginile asa cum sunt si valide si cum trebe, ca sa o voteze lumea. Daca nu merge linkul de mai sus, intrati aici  si cautati-ii poza in album. Nu aveti cum sa o ratati:)) E domnisoara cu banana :))))

sâmbătă, 19 mai 2012

Mariuca si dusul

Cand era in pantece la mine, Mariuca voia sa revolutioneze nasterea naturala in Romania. Ea voia sa se nasca pe gura, doar atat timp cat imi faceam dus. Mai exact, cat era deschis. Cum il inchideam, se relaxa si eram si eu ok. Si mereu ma gandeam ca o sa am probleme cu ea la baie, ca nu o sa-i placa, ce ma fac, cum spal copila?
Timpul a trecut si Mariuca s-a nascut. Usurare pt mine ca puteam face dus fara ca cineva sa-mi blocheze respiratia. Si a venit si ziua primei baite. Sotu a avut curaj, eu faceam galerie de pe margini :))) Cu inima cat un purice ma asteptam sa inceapa iuresul `al mare. Dar nu! Mariucai noastre chiar ii placea la baie. Si timpul a trecut si baile noastre deveneau din ce in ce mai interesante. A descoperit sa poate sa bata apa, atat cu mainile, cat si cu picioarele, daca se straduia mai mult, reusea chiar sa o si prinda.
Usor, usor am trecut de la cadita mai mare la una mai mica. Ea statea de acum in fundulet foarte bine si in baliuta mare voia sa se rastoarne. Si din faza in fundulet incepe dixtractia si mai mare. Apa pe sus, pe jos, de jur-imprejur apa. Copil bucuros, parinti cu gandul "cum uscam covorul". Si am stat si am cugetat noi ca batranii si am zis ca e timpul ca Mariuca sa faca baie in cada. Zis si facut. Si amanam mereu momentul, pana intr-o seara, eu singura acasa cu Mariuca, ii pun gand rau fetii si nu ii mai fac baie in cadita, ci in baie. Am mai cugetat eu si am zis, ca sa nu fie trecerea brusca, sa ii pun totusi cadita in cada si de acolo vedem cum va fi. A fost tragic!!!! A urlat copila mea de mama-mama. Da cand a auzit dusul mergand, ar fi sarit cat colo din cadita, cada unde mai era. Eu, panicata, speriata, dezamagita, de toate amestecate. De ce nu vrea copila cu dusul? Nu stiu cum am scos-o, imi amintesc ca era fara prosop, fugi, adu prosopul din baie, unde e suzeta, cum linistesc copila. Cea mai nefericita incercare a mea de a fi mama! Pfiuuu! Dar nu m-am dat batuta. I-am mai explicat cum stau treburile, am adus-o sa ma vada cum fac baie si intr-o zi am bagat-o in cada cu mine. Fratilor se uita la dus ca la extraterestri. Dar si cu o mare mahnire. I-am explicat eu ce face dusul, exemplific pe mine, copila sa sara din cada. Alta incercare esuata!
Si tot nu m-am dat batuta! Ceva trebuia facut ca riscam sa inundam vecinii daca continuam sa o spalam in cadita in camera. Si am trecut eu la exemplificari scurte cam ce face acest dus. Si mai mai ca incepea sa ii placa. Deja voia sa-si ude si ea manutele sub stropii curgaciosi de apa.
Usor, usor a aceptat dusul, iar serile noastre de baie se lasa acum cu plansete, ca de ce o scot asa de repede si nu o las sa se zbarceasca pielea pe ea de stat in apa.
Acum Mariuca mea vine singura la baie si daca pornesc dusul pt orice altceva decat spalat, se lasa cu escaladari de cada, sa facem baie!!! De ce nu facem baie mereu? De ce doar seara? Ziua nu avem voie?

luni, 7 mai 2012

De lunea

Salutare natiune! E iarasi luni:(( iar pt noi saptamana a inceput cu ceva smiorcaieli. Am fost inca de dimineata la donat de sange sa vedem cum stam cu rezervele. Nu eu, ci Mariuca, Primele analize din viata ei. Desi am fost initiata despre cum se vor desfasura treburile, am sperat pana in al doisprezecelea ceas si-un sfert ca poate i se face cuiva mila de mine si ma vor lasa sa stau langa puiul meu cand ii vor recolta sange. Nexam :((( Mariuca plangea inauntru, eu afara. Voiam sa ma fac o musca sa ma duc sa o alin, voiam sa sparg zidurile ca pot ajunge la ea sa o tin in brate. Dar apoi am realizat ca momentul m-a facut o idee mai puternica. Cand mi s-a dat voie sa intru am inghitit pamantul pana la ea. Si cand am mai vazut-o si cu mucalai pana la gura, din ambele nari si cu lacrimi si in urechi, imi venea sa rastorn lumea. Am reusit cat de cat sa o impac, sa sterg mucalaii si lacrimile de crocodil, dar au urmat altele, la radiologie. Pfiuuu, acolo macar am putut sta cu ea, doamna respectiva a fost cu mult mai umana decat cealalta. Probabil prima s-a comportat cum s-a comportat si pt ca nu isi terminase de baut cafeua, a tinut sa imi specifice acest aspect, dar cred, ca si pt ca nu m-am scotocit in portmoneu dupa ceva parale care sa ajunga in buzunarul ei. Imi pare rau stimata doamna, dar in triaj cam greu cu savuratul cafelelor cu orele asa cum va pofteste inima. Ati venit la serviciu sa munciti! Sau savuratul de cafele e cap de afis in fisa postului la dumneavoastra?
Dar sa trecem peste. Sunt obisnuita cu ele si tocmai de asta nici nu le dau nimic. Fac scandal cat China, tip, urlu pt drepturile mele si ale copilului meu, dar spaga nu dau. M-am saturat sa fim o tara de spagari!
Sa va zic ceva de "noaptea mintii", cum zice Ciutacu!
"Alaptatul prosteste!" sau "Alaptatul dupa un an e nociv!" 
Pfiuuu! De unde dracu le scoate femeilor? Sigur creierul vostru e bigudat si incalcit rau de tot. Eu cred ca doar o mama super-mega frustrata poate scoate asemenea sarpilioni pe gura. Eu nu pot sa descriu in cuvinte ce simt cand Mariuca ma trage de nadragi si-mi spune "Cicea, cicea!" sau cand ma cheama langa ea doar ca sa le simta aproape, sa le mangaie putin. Pot doar sa spun ca ma invadeaza un val imens de caldura si ochii mi se umplu cu lacrimi. Pt mine alaptatul e superlativul absolut din toate trairile si sentimentele!
Dar e luni, e grele rau de tot. Orice inceput e greu, or mai si fi si ceva urmari de pe week-end, asa ca numai de bine va doresc!

vineri, 4 mai 2012

Inainte de week-end

Practic e week-end, nu? E deja vineri seara si toti sunt cu gandul deja la sfarsitul de saptamana. Va doresc sa fie unul relaxant, sa va odihniti dupa o saptamana, ce-i drept cam scurta de munca, asta pentru cei care au fost liberi pe 30 aprilie si 1 mai.
Pt noi parca e luni mereu. Mereu cate ceva de facut, deja rafturile sunt super pline de treburi in asteptare. Sa mai astepte. O sa le vina randul la toate. Sper! Vremea nu prea ne vrea in casa, asa ca iesim. Iesim dimineata, iesim si mai pe seara. Iesim sa ardem calorii, sa obosim picioarele ca seara poate-poate prind si eu un somn mai mult de 2 ore. Nu aveti idee cat mi-e de dor si cat de mult imi doresc sa dorm O SINGURA noapte fara sa ma trezeasca careva. Aceasta singura noapte mi-ar da enorm de multa energie, ar fi o recuperare pt toate orele de nesomn. Multe, chiar fara numar! Stiu, nu am facut copila ca sa dorm, dar serile cu treziri chiar si la jumatate de ora, devin din ce in ce mai dese. Ii inteleg durerea si incerc sa ii ofer alinarea de care are atata nevoie.
Seara asta a fost mai urata pt noi. Pt prima data Mariuca a imbrancit copii afara, atenteaza la tricicletele lor fara sa-i placa sa se traga cu ele. Insa pt prima data am intrat in casa intr-un plans isteric, plans fara lacrimi, plans nervos. Nu stiu de unde mi-a venit tot calmul, oricum multumesc celui care mi l-a trimis, am lasat-o sa se tavaleasca pe jos, pe sus, pe unde a vrut. Plangea crunt! Urat de tot. Si s-a calmat! Subit! Deci se poate!
M-a durut mult ca am lasat-o sa-si consume energia astfel, insa vorbele mele erau surde pt ea. Incercarile mele au fost zadarnice! Berbeaca isi arata cornitele! Apoi am fost din nou cele mai bune prietene. Nimic nu se intamplase! 
Week-end minunat sa aveti! Fara nervi si plansete fara motiv!

miercuri, 2 mai 2012

Update...SOC!

De ceva vreme am ochit un parc la noi in zona, curat, cu ceva chestii pt copii, cu "gropuri" de nisip :)) Si de ce sa nu experimentam si noi. Si cum stateam noi la o groapa cu nisip, noi singurele fete, in rest numai baieti, din joaca in joaca, se aude-un porumbel: "Ia mai dute si suge-o!" 
Mamica lui era pe banca, normal ca nu a auzit. Poate l-ar fi premiat pt asta! 
O sa-mi feresc copila de asemenea specimene cat mai mult posibil. Mi se pare inadmisibil ca la 3-4 ani sa spui asemenea monstruozitati! Dar tu parinte unde esti cand copilul se afirma in asa hal? Asta e limbajul casei? In cercul unde va preumblati, asa se vorbeste? Mai scap si eu cate o soparlita, poate un sarpilion, dar imi pun frana ca maine poimaine ma trezesc cu replici. Caci copilul reproduce PERFECT ceea ce fac/zic parintii!
Unde educatie nu e, nimic nu e!
A apărut o eroare în acest obiect gadget