Social Icons

sâmbătă, 31 decembrie 2011

Final trist

Azi s-a stins ultimul meu bunic. Am ramas doar cu bunicile .
De fapt el a fost singurul bunic pe care-l stiu foarte bine, cu care am amintiri foarte placute, caci bunicul patern a plecat cand eu eram mult prea mica sa mi-l amintesc.
Ar trebui sa sufar, dar constat ca sunt cam seaca pe dinauntru. Unde-mi sunt sentimentele? Ar fi trebuit sa plang, dar lacrimile mi se opresc undeva in gat. Trebuie sa fiu tare sa nu-i transmit din starea mea Mirunei. 
Nu stiu de ce sunt asa de lipsita de reactie, de sentimente! Poate unde ma si asteptam sa se intample. Dar parca totusi eu sunt prea seaca.
S-a stins in nici mai putin de 3 saptamani. Si, poate pare cinic, dar ma bucur ca nu a suferit crunt, ca nu a chinuit la pat sau altceva. Ma bucur ca a avut o moarte lipsita de suferinta indelungata.
O sa-mi lipseasca mereu.
Sunt ani de cand nu mi-a mai murit cineva atat de apropiat. Ma gandesc ca o sa merg si casa va fi pustie fara el.
Mi se rupe inima pt bunica. oricat de greu au trait si cate boroboate i-a facut, sunt sigura ca ii va lipsi enorm.
Mi se rupe inima pt mama. Era tatal ei. Imi pare rau ca nu am ajusn sa-i dau macar o imbratisare si sa-i dau din pueterea mea, caci stiu ca are nevoie.
Mi-e frica sa merg sa-l vad. Nu stiu de ce, dar mi-e frica.
Am in minte ultima imagine cu el, intins pe pat, dormind. Asa a fost sa fie oare? Sa-l las dormind si sa ma reintorc la el pt o ultima sarutare si sa-l gasesc dormind un alt somn?
RAMAS BUN BUNICULE! Te voi purta vesnic in inima si sufletul meu.

miercuri, 28 decembrie 2011

Bucurii

Motive de bucurie maxima azi in familia noastra. Am serbat-o pe finuta si in seara asta am descoperit un mic chirias la Mariuca in gura, un dinte.
Nu stiu de cat timp statea el acolo. Uite ca se intampla sa iasa dinti si fara dureri, febra&co. Acum scuipati si voi in laturi sa nu se deoache copilul. Daca la urmatorul face febra sau ceva de genu, pe voi dau vina si mai zic si un blestem :)))) muhahahaha. 
Dar sa va povestesc. Azi copil normal. De fapt nu chiar asa normal cu programul. S-a trezit pt prima data la 10, lucru total neobisnuit pt ea. In cele mai lenese zile se trezea cel tarziu la 9,15. Dar nu am bagat de seama, eu eram super bucuroasa ca am dormit si eu mai mult. Nu a avut rabdare sa-i fac fructele, drept pt care azi a servit san pana la pranz. La 12,10 Mariuca deja dormea, DIN NOU!. Eu iar bucuroasa ca pot sa mai fac cate ceva in liniste. 
S-a trezit foarte OK, a dormit cam 1h30min, foarte bine. A mancat foarte bine ciorba, s-a delectat si cu ceva san ca la noi, oricat de multa si buna ar fi mancarea solida, tot sanul e preferatul. Si simt eu ca pisca iuteste de san, dar ignor si nu bag de seama. De fapt ala era mesajul transmis de fii`mea ca ea are dinti si eu mama zuza nu vad. Ne-am mai hlizit, ne-am mai jucat si pe la 16 iar era plecata fata cu purceii pe campiile lui Orfeu! Bucurie mare pe mine. O scuipam de acum sa nu se deoache cat de frumos si mult doarme ea azi. 
S-a hlizit cu taica`su proaspat venit de la munca si i-o las in grija, eu plecand dupa o comanda. Mi-a zis ca nu a mancat, dar am mizat pe faptul ca nu ii este foame si nu trebuie sa fortam norocul. 
Am plecat noi frumos sa sarbatorim frumusete de fina. Si cum eu ii ofer spre degustare Mariucai cam tot ce nu e gras, uleios sau sa-i pice greu, i-am oferit putina frisca de tort. Nu va imaginati ca i-am dat juma` de tort, i-am dat cat sa simta pe limba. Si cand i-am bagat degetul manjit cu frisca in gura, ce sa vezi??? Mai sa fie, ce are copilul in gura? O intorc catre mine sa vad ce are. Poate a inghitit ceva. Dar nu s-a innecat. Si daca inghitea, se inneca. Si cu cat mangaiam mai tare gingia, cu atat realizam mai bine ce e de fapt. Mi-au dat lacrimile! De bucurie, de emotie, de toate cele combinate. 
Mult mai tarziu am stat si am digerat momentul singura acasa si realizez ca de acum incepe distractia maxima pt mine, dar si pt ea. Si sa ratez asemenea minunatii intorcandu-ma la munca asa cum ne-au pus sa alegem portocalele astea? Neahhh!!! Am ales eu bine sa stau cu mandra 2 ani. Munciti voi, eu trebuie sa ma bucur de fiecare secunda de fericire alaturi de Mariuca. Nu as suporta sa-mi spuna altcineva ca fata mea a spus primul "ma-ma", "tata" e refrenul preferat deja, ca a facut primii pasi singura sau cate si mai cate minunatii face un copil de varsta ei. Asa ca voi aia de la capitala care ziceti ca ne conduceti: asteptati-ma ca revin eu, va anunt cand :)))

marți, 20 decembrie 2011

Ma imbaiez!

Va prezentam un ritual de imbaiere. Se ia una bucata copil si se imbraca in costumul Evei, in cazul nostru, adica al` de piela naturala. Si se aseaza copilul langa cadita, in cazul nostru
Aici trebuie sa ajung
Cred ca o sa reusesc
Gata, sunt deja inauntru. Sa inceapa dixtractia!!!!
Opss, eu m-am apucat de ce stiu cel mai bine, de mancat. Dar o reclama ma perturba
Dar e cam neinteresanta, asa ca sa continuam
Stai!!! Unde fugi???
Adopt pozitie noua, still jacuzzi
Se vede cata apa e pe jos?? SA vedeti cata mai fac cu noul meu sport!
Cica e prea de tot, asa ca m-au scos
Dar mie imi place cel mai mult asa
Sa va pacalesc putin, sa ma lasati in pace
Nu e somn. E doar starea pt ce urmeaza
Si gata! Atenta la reclame


sâmbătă, 17 decembrie 2011

In doi!

Martinel, date-aproape! Vreau s-avem o taina!
Hai, nu-ti fie frica!!!
Ahhh!! Te-am prins!!!
Stai!!! Nu-ti fie teama! Nu te mananc!!!
Tu i-ai scris scrisoare Mosului? Eu i-am scris! Vrei sa stii ce i-am cerut?? Apleaca urechea
Ia aminte si scriei si tu una! Nu vei regreta!
Vino sa te pup
Hai pa, ca deja m-am plictisit!





Pregatiri

Ca fiecare "oama" gospodaroasa, am inceput pregatirile de Craciun. De fapt m-am apucat de facut liste si listute: de cumparaciuni, de ce trebuie facut, cand trebuie facut, ce as vrea sa gatesc. Si uite asa trece vremea si eu tot ma pregatesc, de o sa vina Craciunul si eu pregatita nu o sa fiu.
Am fiert azi sunci, jamboane si alte cele. Miroasea demential a moare de varza cu usturoi, cimbru, leustean, busuioc si ce am mai gasit la indemana sa pun in oala. Si odata aceasta aroma fiind raspandita in casa, am potentat-o si cu ceva parfum de portocala. Zapada si bradu mai lipseau si gata, sa vina Mosu.
El deja a inceput sa vina pe la unii, care desi nu prea au fost cuminti, Mosu s-a indurat de ei si le-a mai adus o jucarie. Si nu Mariucai i-a adus jucarie, ci tatalui ei. Un set de masini de pompieri, mortea lui, cu garaj, semne si alte scheme. In fine, mi-a placut si mie asa ca merge. 
Si cat unii nu mai contenesc sa se mai shoppinguiasca, alti adorm pe baricade
si cu suzi sub nas, da?
Voi cum va pregatiti de Craciun? Ce faceti bun??

marți, 13 decembrie 2011

Noapte de cosmar

Aseara am zis ca dau coltu. Nu coltul blocului, ci am crezut ca o iau catinel spre Eternitatii, nr.1. De frica. Voiam sa dau trezirea in casa, dar ce faceam cu Mirunica? O speriam si mai tare. Si dormea atat de frumos pufoasa cu tata-n gura si cu picioarele pe mine si cu mainile pe unde nimerea.
Sa revin la frica mea. In creierii noptii, o liniste de auzeai doar sforaiciunile casei, cineva se incumeta si perturba acest minunat concert in La major. Cineva batea in usa. Zic, poate a ramas pe afara careva si nu aude sa i se deschida. Si rad putin in sinea mea, ca de ce nu si-a luat cheie sau nu a venit la timp in casa. Si de la ras, plans m-am facut. Bataile se auzeau din ce in ce mai tare. Aveam impresia ca bate din usa-n usa. Atat imi mai trebuia sa bata si la mine si deja eram cu valu pe fata. Nu eram singurele, ci cu cucu din dotare, dar pe el cand il rapune somnu, zici ca e al vesnic, fereasca Sfantu. Si dintr-o data tacere. Ei bine, ia sa dorm si eu daca mi s-a terminat programul de masa. Nu al meu, ci al Mariucai. Si cand sa pun capul pe perna, iar batai in usa, dar de data asta cu strigaturi. Nu intelegeam perfect ce spune, dar se auzea ca alunga pe cineva. Pfuiiii, deja eram usa sum saltea. Noroc ca mi-am pus un pampers de la Mari. Sa ma duc la usa sa vad ce e? Nu eram in stare sa ma dau jos din pat. Eram paralizata de la brau in jos de frica. Si mintea mea fluturalnica incepe a zburda. Scenarii peste scenarii se fabricau in mintea mea. Cine-o fi? Ce vrea? De ce atat de devreme? Nu a mai rabdat sa se crape de ziua? Si striga atat de tare bataia mea ca eu eram in stare sa ma bag in fundul supatului si sa ies cand s-or trezi ai mei. Hal de mama sunt eu? Asa o sa-mi incurajez copila? Pfff, nu se poate. Zic sa ma imbarbatez putin. Pe cine? Cu ce? Eram zero! Si dintr-o data iar tacere. A durat cam o ora jumatate, poate doua, dupa care iar. Pffiuuu muica da ce facem aici? De data asta imi fac curaj si ma duc la usa. O luminita mica-mica se vedea la etajul inferior. Atunci am simtit cum mi se taie picioarele si nu mai ajungeam sa-mi iau copila. Unde sa plec cu ea? Sunt cu capu? Sa-l trezesc pe al meu. Daca zice ca-s si eu plecata cu sorcova in avans? Ma duc sa dorm. Mai prind cam un ceas de somn, ma trezeste asta mica ca ii este foame. Ne mufam una cu alta si vocea mea iar porneste. Am simtit ca fac pe mine de frica. Cine poate sa bata o noapte intreaga la usa? Da cel de dinauntru doarme somnul de veci de nu aude? Ca sa-mi fie cu iertare, peretii nu sunt chiar asa de grosi si o garsoniera nu e ditamai hanul de casa sa zici ca nu auzi. 
Si intre o voce strigatoare si un copil putin agitat intr-un final suna ceasul. Ce bine. Il infiintez oe-al meu la usa si-i spun. Dar vocea mea tacea acum. O fi obosit? Sau poate ca a adormit?! Ei ash! Incepe iar. Dar de data asta al meu a deschis sa vada cine. Pe scari nimeni. Si dintr-o data se aude vocea din interiorul unei case. Cerea ajutor. Si mai iese o vecina sa vada ce s-a intamplat, ca va dati seama ca la 6,30 dimineata doi se conversau mai tare pe casa scarii si logic ca se auzea.
Biata femeie o apucase halucinatiile. Cerea ajutor ca ramasese blocata in casa pt ca scara era inundata de broaste, ca cineva i-a venit la usa si i-a bagat sarme pe vizor sa nu mai vada, ca a incercat sa-i intre in casa si ca i-a taiat si telefonul fix. Pfff! Mai tanti sa-mi fie cu oertare, dar mi-ai tras o zgaltaiala de zile mari. Eram sa-mi stea inima in loc de frica. Mi-s fricoasa de ma pis pe mine daca se aude vreun zgomot in toiul noptii.

joi, 8 decembrie 2011

Dor de voi

Cucu-bau! Careva acasa? Staiti sa sterg colbul intai, ca de cand nu am mai dat pe aici, puteti sa-mi scrieti si o scrisoare. 
Asa...colbul fiind sters, va salut dragii mei prieteni bloggeriti. Imi lipsiti foarte mult, numa` ca timpul a devenit dusmanul meu nr. 1. Si de ce zic asta? Lasand la o parte una bucata devoratoare de timp, aka Mariuca, m-a impins pacatul sa ma feisbucuiesc si eu cu lumea trendy si uite ca mai mult dau pe acolo decat pe aici. Dar nu-i asta baiul principal. Al meu om mi-a facut lipeala cu un joc de pe feisbuc asta. Stiti cum e ramia, da? Cand se prinde de tine greu mai scapi de ea. Asa si eu cu jocul meu. Cat era fata mai mica, nu prea il bagam in seama. Ne dadeam noi rotocoale unul altuia, dar de cand copila mea a mai crescut si poate sta si singurica, sub atentul meu ochi magic, si dai si lupta, si construieste case, podete, afaceri, gradinite, scoli la jocul meu. M-am capiat lume. Tampenia asta de joc mi-o spalat creierul. Si eu care credea ca singurul meu neuron care a mai ramas intreg, poate ma aduce pe drumul cel bun, de unde? Ti-ai gasit. Acum va scriu si cu un ochi sunt la joc. Nebuna, nu?
Dar sa va mai zic de noi. Suntem bine, sanatoase, stuchiti-ne sa nu ne deochem, mancam cand vrem si ce vrem, mananca noaptea cat nu mananca ziua, dar asta o vom rezolva-o noi candva. Puteti sa ma judecati au ba, dar eu am imprietenit-o, usor-usor, cu maria sa tronul, aka oala. Dimineata avem tabieturile noastre, intre un Morar si un Buzdugan, ne mai hlizim, ne mai invartim si facem de toate pt toti. E fericita nevoie mare de realizarile sale. Dar si cand nu vrea sa stea, nu stricam noi aliantele bi si colaterale. Respectam dorinta copilului.
A crescut atat de repede, sa nu zic si frumos, da? Stiti, cioara isi lauda puii, da? Nu stiu cand creste? Sincer. Daca eu la ora asta nu dorm si mai ma uit la ea, cand creste? Cat nu ma uit, ahammm, am inteles. Parintii nu trebuie sa vada cand cresc copii.
Am emotii cat China de mari. Sarbatorile de iarna au o semnificatie aparte pt mine, iar anul asta le vom serba pt prima data in formula extinsa. Deja ne-am interesat de saniuta, numai sa ninga acum. Ne-a adus Mos `Calaie fasulet, deci trageti singuri concluzia cat de cuminte a fost, da? Iar buncii i-au adus un pui de urs, asa ca ea. Numai ca puiul e mai mare decat ea. Dar daca ii aduce un urs, oare cum erau ei? Simpatici oricum.
Va las ceva poze de actualitate






dar ne gasiti aici sau aici 
Va pup!!!! Ma duc la jocul meu!!!
A apărut o eroare în acest obiect gadget