Social Icons

vineri, 24 iunie 2011

3 luni!


Azi petrecem. Singure pana diseara cand iese tati de la serviciu.
Mariuca face 3 luni.
3 luni??? Mama mia, dar cand au trecut atat de repede? Mai ieri plangeam ca voma, cheama pediatru sa vada ce are fata, iar azi, ea, mandruca mea scumpa, implineste 3 lunite de viata. Sa fii sanatoasa printesa mamii. Sa cresti frumos si sa fii macar la fel de cuminte cum esti acum.
Cum serbeaza ea? Prin somn. E cea mai placuta activitate a ei. Sa ma mir ca are 6 kile la 3 luni? Nope.
Mai multe poze, chiar si cateva filmulete va invit sa vizionati pe contul ei de FB http://www.facebook.com/profile.php?id=100002514315211. Ca doar nu am sa las copila netrenduita :)))

miercuri, 22 iunie 2011

Azi

De fapt in seara asta. Stateam de vorba cu cineva si incercam sa ma concentrez maxim sa nu bag in seama tampeniile si ineptiile ce le debita. El vorbea, Mariuca era cu cracii pe carut, al  meu il aproba tamp pe individ si eu imi fixasem un punct pe perete de peste strada si ma concentram. Si cum ma uitam eu asa fix, un din asta al strazii, vagabond betiv ii spun eu, isi scoate socoteala si urina. Am ramas tampita. Si de atenta ce eram si in plina concentrare am reusit  totusi sa spun ca ala se urineaza in fata mea, iar eu ma uit in scula lui. Si masculanii astia doi ce erau cu mine au avut zero reactie, sa-l mustruluiasca, sa-i zica macar ceva. Am crezut ca fac tensiune 400 si nimic altceva. 
M-am burzuluit putin la ei si ei nimic. Ei lasati coconilor ca intr-o buna zi o sa simtiti ceva cald pe picior si nu o sa stiti ce e si de unde vine. 
Da putea fi un copil in locul meu, cum stati asa nesimtit de nepasatori si nu luati atitudine. L-as fi scuturat eu pe scarba ai de betiv, dar ce avea sa zica lumea:"daca barbatii aia nu zic nimic s-a gasit ea mai breaza sa-l mustruluiasca pe ala."
Imi vine nu stiu ce sa le fac la barbatii astia molai si nepasatori.

marți, 21 iunie 2011

Atentie!

...la capacele de canal. Eu ieri era sa o patesc urat de tot. Ma plimbam cu Mariuca in voia cea buna si la un moment dat am simtit cum piciorul stang impinge inapoi un capac de canal. M-au trecut toate transpiratiile posibile si toate temerile pentru ca inainte sa pasesc cu piciorul stang a trecut carutul fetei, dar am pasit si cu piciorul drept. 
Probabil nu era fixat bine, carutul l-a desprins si mai bine si cu stangu era sa ma duc in canal. Am crezut ca mor de frica si de teama. Daca ma duceam? Ce facea Mariuca fara mami a ei? Cum ieseam eu de acolo?
Pfuai nici nu vreau sa ma gandesc. 
Dupa ce mi-am mai revenit am tras bine capacul si sper sa nu mai pateasca careva asa. De acum le ocolesc de la 100m caci nu vreau sa-mi las puiul fara mama.
Ei nah, cum era sa cada o leidi ca mine in canal??? Ziceti si voi?!!!

duminică, 12 iunie 2011

Nu se poate!!!

Ba se poate, că doar mi-s o leidi, da?
Am comis-o din nou. De data asta, zic eu, mai urât ca prima dată. Nu cu papucii, ci cu sacul cu gunoi. Ce-am fost în stare să mai fac?L-am plimbat iar. Unde? În K(nu fac reclamă gratuită :P). Dar să detaliez.
Ieri, vreme ciufutnică rău, un vântălău tăios bătea, ba a mai plouat, ba a mai stat, pe scurt vreme numa bună să nu pot scoate frumuseţe de Măriuci la plimbare. Dar totuşi mai pe seară aşa, constat că nu mai am apă şi ca o coconească ce mă respect, nu înghit apă de la robinet pentru că are croncobauri. Aşa că rog bunătate de soţ să ne scoată la cumpărăcit de ape şi ce mai pică. Bunătate de soţ era plecat când l-am rugat, dar am convenit ca la un semnal io să pregătesc cupila şi să ne prezentăm în faţa blocului să ne preia el cu maşina. Zis şi făcut. Numai că, ca o mamă responsabilă ce încerc să fiu, mi se lipeşte iar de mână sacul cu gunoi pe care normal îl pun, doar până jos, în coşul căruţului. Odată ajunse jos ne ia valul vorbăraiei şi ne trezim cu al nostru soţ şi tată la datorie. Eu urc cu Măriuca în maşină, el strânge căruţul, îl pune în faţă şi la drum birjar. Ajungem la K, desfac căruţul, aşez copilul, predau căruţul cu copilul ca să pot să iau altul şi intrăm. Şi începem conversaţia: luăm de asta şi de asta, ne trebuie şi asta şi uite aşa ne-am plimbat prin tot K. Am observat că nenea de la pază se tot uita la noi cam ciudat, dar nu am dat importanţă. Ajungem într-un final la maşină şi când să strângă căruţul ce să vezi. Păi ce ai putea vedea?????? Un sac de gunoi plin cu pempărsuci pişorciţi de Măriuci mici uitaat acolo. 
Dacă l-am lăsat la K? Da cum aş putea să înstrăinez aşa ceva? L-am adus la tomberonul de lângă casă. 
Sunt foarte curioasă data viitoare oare unde o să mai plimb coşul de gunoi.

joi, 9 iunie 2011

Tot io...leidea

Pornesc azi serialul "Io=Leidi" sau nu :))
O să povestesc faze năstruşnice pe care numai io şi numai io pot să le fac sau să mi se întâmple.
Ieri, ca de exemplu, îmbrac minunăţie de Mariuca, mă îmbrac şi eu, că nu aveam să ies goală şi hai de ne-om plimba. Ieri am avut întâlneala cu o bună prietenă şi ea mămică de o minunăţie pe nume Ema, mai mare decât Mariuca. 
Dar înainte de a ieşi din casă, bunăvoinţa din mine ce-a zis " Ia să luăm şi gunoiul că n-o fi bai". Aşez copilul în căruţ, ne luăm poziţia se start, dar gunoiul un` să-l pun? Doar nu în căruţ lângă copil. Şi îl pun frumos în coşul de la căruţ. Ajungem jos, aşez copilul că de la coborâtul treptelor s-a hâit niţel şi nu puteam să ne prezentăm la întâlneală aşa hâite. Şi pornesc io mândră de mine şi cu un copil atât de frumos la plimbare. Şi merg, şi merg, şi iar mai merg şi mă întâlnesc cu mami de Ema, Dinuţel. Şi vorbim şi ne plimbăm şi culeg informaţii preţioase de la ea. Am străbatut ieri cam 3/4 din oraş. 
Am plecat cu vreo ceva din casă, care trebuia aruncat la tomberon?
Într-un final ne despărţim, io în drumul meu, ea în drumul ei. Ajung la magazinul de unde cumpăr pâine de obicei şi să scot din coşul căruţului pormoneul. Şi ce găsesc io în coş? Un sac cu gunoi? Cu pamperşi kkciţi şi pişorciţi de Mariuca? YES!!!! DDAAAA!!! Ăla era. Dă-ţi două leideo că eşti dusă cu vaca.
Ce pungă cu gunoi menajer a mai fost atât de plimbat prin aproape tot oraşul??? Hă??? Al meu!!!


Va urma...

Mi-s o leidi :)))

Dap, mi-s cea mai leidi dintre toate leidili din lume. Io si nimeni altcineva. Poate doar fii`mea, dar e prea mica de leidit ea :))
Zilele trecute ma ferchezuiesc sa ies cu mandra afara, la aer curat si nepoluat. Era sa ma uit in oglinda de atata admirat si impopotonat. Aranjez si printesa mica, ca nu se poate altfel si hai de-om merge. Sa precizez, ca exact in tocul usii imi dau seama ca alti papuci ar merge la costumatia mea. Si ma intorc dupa ei, ca altfel m-as fi plimbat cu suspine.
Odata ajunse afara, nu ne mai incapeam in piele de fudule ce eram. Pana cand ce sa vezi, parca un papuc incepe sa devina mai larg si mai larg si...hop pasesc cu minunabilul meu piciorus fin direct pe asfaltul clocotit. Si unde e papucul? In urma. Vai, nu se poate. O leidi asa ca mine sa i se rupa papucul in buricul targului? Si cu copil mic dupa mine? Vai nu se poate!!! Ce ma fac? Papucul era complet compromis, nu aveam ce sa ii fac, macar sa ajung pana acasa sa iau altii. CE MA FAC? Sa merg descult? Ei ahh, da se poate?! O leidi asa ca mine sa se mizereasca pe piciorusele-i fine? Sun pe mama.
- Alo, mama?! Uite io am facut pana.
-Cum asa? Da de ce ai iesit cu masina?
- Nu-s cu masina, sunt pe jos. Mi s-a rupt papucul.
- Unde?
- In plin centru targului. Te rog vino si salveaza-ma. Adu-mi ceva de incaltat.
Si lume trecea si admira una bucata pupaza mare descult si una bucata pupaza mica ranjind in carut.
Asta se intampla intr-una din zilele trecute.
Azi, la fel, modeala si cochetareala de nu mai era nimeni ca noi. Cand sa ies pe usa, mai parca astia au anuntat ploi cu averse. Si ca o mama grijulie ce ma stiu, ma intorc sa iau umbrela. Siiiii instinctiv ma aplec si pun in cosul carutului o pereche de papuci.DE CE? Sa fie acolo. Daca ma dor picioarele, sa am de schimb. Ca aveam traseu lung de parcurs.
Si cum mergeam io asa gratioasa ca o zambiluca, ceva mi se pare in neregula cu papucul meu drept. Cand ma uit: S-A RUPT!!! Si asta??? Nu se poate? Ce ma fac? Eii, de data asta aveam papuci de schimb.
MORALA: Faceti-va inspectia tehnica a pupucilor inainte de a pleca de acasa. O pereche de papuci de rezerva sunt bineveniti oricand in geanta.

miercuri, 1 iunie 2011

La multi ani copile drag!

Nu aveti idee cat am asteptat sa pot spune din inima si cu sufletul plin de iubire "La multi ani" copilului meu de Ziua copilului. E o zi speciala pentru noi, ne serbam pentru prima data COPILUL nostru. De fapt totul e special pentru noi de cand Mariuca a venit in viata noastra.
Aseara discutam cu sotul meu si mi-a zis ca nu credea, ca un copil iti poate schimba viata atat de mult. Era sceptic fata de cei care isi exprimau sentimentele fata de proprii copii. Acum a realizat ca intr-adevar un pui de om te schimba radical.
Mami i-a facut o prajiturica care a cam esuat pe final, s-a ars mixerul si frisca nu e tocmai aspectuoasa.
La multi ani si copiilor vostri! La multi ani si copilului din voi, caci nu-i asa, sufletul trebuie sa ne fie mereu de copil.
A apărut o eroare în acest obiect gadget