Social Icons

sâmbătă, 24 aprilie 2010

Leapsa jucarie


Daca e week-end e rost si de-o leapsa primita cu draga inima de la Anuta timisoreanca. De mult nu am mai onorat asa provocare.
Ce zice leapsa asta? Pai cica de jucaricile copilariei:- trebuie precizate cel puţin 3 categorii
- trebuie numite jucăriile longevive – cele care au supravieţuit(sub o formă sau alta); cele pe care le mai păstrăm şi acum;
- trebuie numită şi jelită una din jucăriile pierdute sau distruse
- trebuie spusă o poveste, povestea uneia dintre jucăriile pomenite mai sus.
Pai nu stiu cum sa va spun, dar leapsa asta ma trimite inapoi la copilaria mea "zbuciumata" si parca deja ma taie matele de dor si de amintiri frumoase ce am.
Sa precizez 3 categorii de ce? De jucarii? Pai in primul rand masinutele, tractorasele, trenuletele si orice jucarie de baieti. Radeti? Nu aveti de ce. Nu am fost atrasa de papusi. Cel putin nu o perioada. Nu-mi prezentau acelasi interes ca masinelele scuba diving Cum vedeam un copil cu o masinuta noua in mana, hop si eu sa vedem cum e, se deschid usile, ferestrele se dau in jos, are sofer sau nu. Bai asta ma enerva la culme. Masinutele nu erau prevazute cu sofer. Sau eu trebuia sa fiu soferul? aim smileys 
O alta categorie de jucarii, dar asta pentru o scurta perioada de timp, au fost bebelusii. Nu aia adevaratii, ci aia de plastic, mici-mici, care erau cu cadita. Pfuai cate haine am mai stricat ca sa fac haine la bebelasi. Pana m-a prins mama. Mi-o tras un toc de bataie zdravan si apoi mi-o dat o sacosa de carpe sa fac haine. Dar parca tot hainele noastre erau mai bune. Dar faza cu bebelasii a fost una scurta, ca pe mine tot masinelele ma atrageau.
Si a treia categorie de "jucarii"
preferate erau gropile de nisip, copacii, boschetii. Deci am fost boschetara de mica. Asta e, nu aveam ce sa fac. Cred ca nu exista copac din zona unde locuiesc sa nu-l fi escaladat macar o data sau sa nu testez cea mai recenta groapa de nisip care se facea.  
Dar pe langa masinute, trenulete, Mos Craciun smileys mai imi aducea si alte jucarii. Nu le mai retin. Dar mi-au ramas in minte un tobosar. Eram fascinata de el. Made in China era si normal. Era cu cheita. Invarteam de cheita si mergea si canta. Superb. Cam ceva in genul

 L-am avut pana in urma cu vreo 3 ani. A stat intr-un fund de sertar sub pat. Alaturi de o alta jucarie care mi-a fost extrem de draga si la care am tinut foarte mult: un  pian in miniatura, made in URSS. Rosu. Exact ca asta
Oare nu-i al meu? Prea bine seamana. Doamne ce-mi mai placea sa cant la el. Stiam sa cand "Melc melc, codobelc" Insa mai faceam si simfonii pe tonuri inalte. Cu foarte mare greutate m-am despartit de el.
Insa nu am putut sa arunc o "vuvurita".  Cam in genul asta e
E in podul casei. Tata e salvatorul ei. Nu mai stiu de la cine o am sau cum am ajuns in posesia ei. Insa o am si acum. E vai de capul ei. Are o mie si una de operatii estetice. Curiozitatea. Sa vad cu ce e umpluta. Si nu era ca acum cu burete. Ci cu un fel de paie marunte. Si dupa "n" operatii am reusit sa o las fara "intestine", iar mama i-a pus in loc niste carpe si a cusut-o. Si eu i-am rupt operatiile sa vad ce are in burta. Chinuita viata a mai avut biata vuvurita cu mine. Dar o am si acum.
Imi amintesc si acum, ca o singura data, in copilaria mea mi-am dorit nespus o papusa. O vazusem in geamul unei librarii. Nu am fost un copil care sa bat din picioare sau sa fac scandal sa mi se ia anumite lucruri. Ma mir, mai tarziu cand am mai crescut, am prins naravul asta. Si imi amintesc ca azi, ca m-am oprit in dreptul geamului si o mangaiam si vorbeam cu ea. Semnele senilitatii au aparut de mica. Si mama m-a intrebat daca o vreau si i-am dat un raspuns care a sagetat-o drept in inima "daca avem bani". Vai imi vine sa plang si acum. Ce copil intelegator am fost si ce zburdalnica la hambaturi am devenit mai tarziu. Cred ca la mine au fost cu intarziere hambaturile. Si a doua zi a venit mama acasa cu papusa. Am imbratisat-o cu drag si am pus-o in vitrina. O vreme nu m-am jucat cu ea, doar o admiram, ii vorbeam si gata. Era cu parul blond, ochi albastri, bucalata in obraji, cu rochita alba cu floricele mici si puchitate rozachii. Avea pantofiori crem si sosetele albe. Insa cand am mai crescut am scos-o in fata usii sa ne jucam si cat eu am intrat in casa sa aduc apa la copii, o fetita mi-a furat-o. Am suferit nespus dupa ea. Si sufar si acum. Nu stiu de ce. Dar mi-e dor de papusa mea. Nu am gasit pe gugle smileys o papusa ca a mea. Acum papusile sunt schimonosite rau. Una mai ciudata ca alta. Am plans mult dupa papusa mea. Dar nici alta in loc nu mi-am mai dorit. Dar am si batut-o zdravan pe fetita care mi-a furat-o. Trebuia sa-mi scot si eu parleala cumva. Cred ca povestea papusii intruneste ultimele cerinte ale acestei provocari.
Insa de prin facultate asa, am dat iar in mintea celor mici si cand eram intrebata ce-mi doresc de ziua mea, raspundeam sincer: o jucarie. Si am acasa la ai mei o mini-colectie de jucarii de plus. Cu proxima ocazie cand merg la ei o sa le fac o poza la fiecare sa va spun povestea lor. Caci fiecare are o poveste a lui. Iar istoria povestilor incepe cu Ebog, un catel. Dar asta va urma...
Cui sa dau eu leapsa asta? Pai simt eu ca si-o doreste Lillee, GDC Cristiana poate chiar dna. Elena si voi toti ceilalti care ma cititi si vreti sa povestiti de copilaria voastra si de jucariile copilariei voastre.

3 comentarii:

magda spunea...

Nu pot sa povestesc mare lucru,pentru ca le chinuiam rau de tot pe saracele jucarii...imi placea sa le arunc de la balcon,sa vad daca rezista :))) iar la papusi le faceam operatii...ce mai doctor as fi fost :))...Am avut si eu pian,dar al meu era negru si zgariam urechile tuturor cu el...de aia nici nu cant eu acum,cred ca am ramas cu sechele din copilarie :)))

dintimisoara spunea...

Ahaaaammm , de aia ne intelegem asa bine amandoua....ca si tu tot cu masinute...hehehehehe...Sa sti ca papusele de alea mici-mici am avut si eu , dar le inecam in cadita aia a lor...asa stiam eu sa ma joc cu ele...si apoi plecam cu tractorasul rosu , sa scap de ele...
Frumoase amintirile tale... :)

Veronica spunea...

magda jucariile le aruncam de pe geam copiilor care erau deja afara, ca nu ma lasa mama sa ies cu toate din casa. pian negru a avut vara mea :))
ana doar stii ca unii se aduna, da? asa si noi. viata grea au avut bietii bebelasi. le faceam injectii si le bagam apa in fund :)))

A apărut o eroare în acest obiect gadget